Nordul Texasului este plat... Plat, nu gluma! Nu tu un munte, un deal, o movila, o ripa ceva acolo... Preerie cit vezi cu ochii. Singurule forme de relief existente ar fi ceva lacuri, multe artificiale, si riurile aferente. Paduri(ci) se mai exista. De obicei este si cite un "natural preserve" pe acolo, adica o rezervatie naturala. Am avut o tentativa sa vad cam ce e pe acolo, dar dupa citeva avertismente privitoare la serpii cu clopotel in dotare am renuntat la curiozitate.Asa ca daca vrei sa iesi cit de cit in natura si sa mai vezi si altceva decit cimpuri cu iarba trebuie sa faci o excursie pina in Oklahoma, Arkansas sau Hill Country, mai la vale in TX. Asta daca vrei sa ajungi cu masina, desi Hill Country e la peste 5 ore distanta.
View Larger Map
Anyways, weekendul trecut mi-am luat inima in dinti si familia in masina si am purces spre Broken Bow, OK. Pregatirile au constat in inchiriatul unei masini pentru weekend si rezervarea unei nopti la un hotel in zona. Prima surpriza a fost hotelul: in Broken Bow nu am gasit nika, desi pe net parea a fi ditamai zona turistica, asa ca am rezervat ceva in Idabel, OK, care este destul de aproape. Rezervarile au mers snur, am facut totul online Simbata dimineata, la prinz am luat masina si in citeva ore eram in Idabel.
La inchiriat am nimerit un ditamai Dodge Charger, care mi-a intarit impresia despre masinile americane: lots of power and no brain :D. Partea nashpa a fost ca n-am mers numai pe autostrada, unde Charger-ul e la inaltimea renumelui, dar si pe drumuri mai mititele cu destule zig-zag-uri, unde as fi fost mult mai fericit cu o masina mai mica, mai agila la schimbarile de directie si cu demaraj mai bun in depasiri.
Hotelul arata cam ca un motel de prin filme, genul unde iti parchezi masina in fata camerei si tragi draperia ca sa te nu vada lumea de afara si sa nu-ti vire colocatarii farurile in ochi. La receptie un cockney de-adevaratelea, nu stiu cum ratacit pe acolo. Remarcasem ca maretzul "city" Idabel nu prea continea mai nimic cind am venit la hotel, dar impresia s-a intensificat brusc cind am aflat, de la receptioner, ca nu prea sint multe locuri pe unde putem capata ceva de mincare.
Mai precis locurile cu papa sint grupate in jurul celei mai mari (si unice) atractii a orasului: cazinoul! Cazinoul din Idabel, ca multe altele din Oklahoma, este operat de indienii Choctaw. Choctaw sint unul din cele "five civilized tribes" si, din cite am inteles, beneficiaza de scutiri de taxe pentru toate activitatile de gambling organizate. Asa ca, probabil, o multime de baieti smecheri fac afaceri sub egida Choctaw Nation.
OK, dupa ce aflam si unde e mincarea ne reimbarcam in Charger si tzushti spre Beaver's Bend Park. Din punct de vedere al peisajului, zona e foarte faina: dealuri destul de naltutze, un lac de acumulare mare si intortocheat cu padure ajungind pina in apa. Padure de foioase in general, fapt care sporeste dramatismul peisajul cu un joc frumos de culori de toamna.Daca trecem de partea cu landscape-ul incepe sa nu mai fie chiar asa de fain... Remarcasem pe drum ca satuletzele prin care trecusem par cam amarite; citeva case, care arata cam ca baracile din organizarile de santier de la noi, ratacite printre copaci, magazine timide si bodegi care de mai care mai inchise. Idabel, mai pe vremuri capitala county-ului, e ceva de risul curcilor: un main street plin de pravalii cu obloanele trase (chit ca e Simbata dupa amiaza), nici tipenie pe strada, o impresie generala de saracie lucie. Numa' la cazinouri e activitate. D-astea avem doua: unul in Idabel si unul in Broken Bow, cam la 10 km distanta. Joaca lumea nu gluma. Ce draq joaca nu stiu, ca par saracani rau.
Magazinele cele mai raspindite sint cele de unelte agricole, plus unele care vind bolovani de sticla cu pretentii de flori de mina. In zona sint o multime de roci cristaline, gen cremene, care arata chiar fain. Astea se vind mai putin, la mare pret sint "roci" ramase de la facutul sticlei. Probabil fiind colorate se vind mai bine.
Nu ma pot stapini sa-mi aduc aminte ca asa ii prosteau si europenii pe indienii americani, cu bucatzele de sticla colorata. Probabil acum isi scot pirleala.
In rest, pustiu! Nici tipenie pe strazi. OK, asta e mai mult sau mai putin obisnuit in orasele americane, dar aici (ar trebui sa fie) e zona turistica! Zona lacului are un potential excelent de turism, dar nu e aproape nimic acolo. Doar o "lodge", cabana sa zicem, care intr-adevar arata fain pe dinafara, dar nici acolo nu par sa miste prea multe. Nu se aud manele, nu tu miros de mici, nika :D. Nu-mi lipsesc manelele chiar deloc, dar parca te-ai astepta la ceva activitate, mai ales ca e cam singura constructie de pe malul lacului. Mai e si un port care intr-adevar are o multime de ambarcatiuni intrinsul, da' si aici par toti decedati, nu misca nimeni.
Un pic mai sus pe mal este anuntat, de un banner jumate rupt de vint, Beaver's Bend Folk Festival. Aha! pai aci tre sa fie chermeza a mare, precis se dedau redneck-icii la dansuri si cintat din vioara! Asa ca mai ambalez Charger-ul putin si dupa inca 10 km ajung la locul faptei. Fain de tot! 5 rulote cu becuri anemice, vreo 10 indivizi tolaniti pe scaune pliante si 2 masini de politie sa supravegheze manifestarea. Atit era de intuneric si de liniste in mijlocul padurii acolo, ca, sincer, n-am mai avut tupeu sa cobor din masina sa vad comedia. O fi fost, n-o fi fost, las pe altii mai curajosi sa afle.Oricum, lacul a fost fain, asa ca, satisfacuti vizual, trecem lejer peste dezamagirea de folk festival si cautam ceva de mincare. Dupa ce examinam optiunile posibile (ce ne-a recomandat receptionerul n-am reusit sa gasim) alegem un Pizza Hut in disperare de cauza si pe motiv de ghionturi in stomac. Wrong move! E chiar mai nashpa decit alea din CY! Si acolo e nashpa!
Aventurile zilei se incheie apoteotic cu un somn de voie in camarutza noastra de hotel. Noroc cu GPS-ul ca l-am nimerit si p-asta, ca iluminatul stradal sigur nu e punctul forte al americanilor. N-o sa inteleg niciodata de ce draq nu lumineaza strazile... Nici in la draq in praznic in Idabel, nici in cartierul (rezidential) unde stau in McKinney.
