Se afișează postările cu eticheta americanisme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta americanisme. Afișați toate postările

miercuri, 20 octombrie 2010

Kill Em All

Discutie in chat room:
DBA: bai vedeti ca moare cpu-ul pe serverul de Oracle vorbiti cu sysadminul sa omoare ceva procese
[chatroom]: pai ce procese?


DBA-ul ruleaza glance si le da rezultatul:
User CPU % Thrd Disk Memory Block Process Name PID Name ( 800% max) Cnt IOrate RSS/VSS On
--------------------------------------------------------------------------------
cimprovagt 24371 root 786.9 17 0.0 33.8mb 38.8mb PRI
glance 2645 nbxadba 5.7 1 0.0 27.1mb 30.9mb STRMS

La care astia din chat:
[chatroom]: sysadmin, please kill glance is not needed for owr run and it is using all CPU

q.e.d.


joi, 2 septembrie 2010

The American Way

Can I carry weapons in my vehicle across Hoover Dam?

Yes, as long as their transport complies with state and federal standards, i.e. guns must be unloaded and in compliance with concealment laws. Also, no more than 1000 rounds of ammunition may be transported across the dam.

Adica asa de un macel mic... de un razboi n-ar ajunge.

Pt. conformitate: http://www.usbr.gov/lc/hooverdam/crossingguide.pdf

joi, 6 mai 2010

Mare-i America

Printre minunatele intimplari cu care imi petrec eu zilnic orele la servici se gaseste una care raspunde la numele de spotcheck. Mai precis echipele de la diverse aplicatii trebe sa isi vire nasurile in environmentele nou create sau upgradate si sa incerce sa vada daca totul e bine pe acolo. Asta in ideea ca se vor mai elimina din potentialele probleme intilnite de testeri si/sau de clienti.
Asa ca deci cum imi veni o mareata cerere de spotcheck suflec minecutzele frumos si zic sa ma apuc sa-mi cistig banutzul zilnic. Numa ca ce sa vezi pentru aplicatia mea lipseau datele environmentului din tabelul trimis. Nu-i bai tragem un mail frumos si intrebam de indicatii...

Nici un raspuns. Ne bagam pe chat intern al firmei aici e intotdeauna o gramada de lume, io nu stiu din ce draq mai traieste Facebook-ul.

De aici incolo nu mai comentez... Va las placerea lecturii... Cu spelling mistake-uri cu tot.


Radu Popa(10:56:36 AM): Heather what is the server and user/password for XACCT environment?
Radu Popa(10:56:48 AM): it is not clear at all from the meeting request
Heather Wood(10:57:18 AM): radu. why do you need to check XACCT?
Radu Popa(10:57:53 AM): because it was in the list that you sent; if you do not want to be checked, why did I get the invite?!
Heather Wood(10:58:53 AM): you are on the list of spot checkers. that is why. but, we have not had any upgrades to this application for this release.
Radu Popa(10:59:25 AM): ok... so, there is no spot check needed for XACCT? please confirm
Heather Wood(10:59:35 AM): I can't tell you what you need to check. I need you to tell me if one is needed.
Heather Wood(11:00:00 AM): upgrade on training usually only includes Enabler
Radu Popa(11:00:52 AM): I am sorry, but I do not understand you... Was an environment created or upgraded for XACCT? If this is the case it needs to be spotchecked, if not there is nothing to check
Heather Wood(11:01:23 AM): I just pulled up the chart... same one as in the emai. we do not have XACCT
Heather Wood(11:01:36 AM): that's why that column is blank
Radu Popa(11:01:41 AM): ok; thanks for clearing it up

marți, 16 februarie 2010

Uite cine vorbeste

Se facea ca primesc un telefon, relativ inflamat, de la o tanti. Tanti cu pricina e "property manager" la casa in care stau. Property manager e un fel de tampon intre proprietar si chirias, adicatelea proprietaru are bani si case si nu are timp si chef... sa se ocupe de chiriasi. Asa ca tanti se baga pe fir, vorbeste cu mine si da mai departe pe goarna la nenea obez care joaca golf si inchiriaza case. Pe parcurs face si o sumedenie de bani. Zic io, ca am vazut-o ca se da intr-un Lexus. C-asa-i moda americaneasca: si femeia de servici se numeste floor manager.

Anyways, tanti se bosumflase pe motiv ca nu i-a ajuns cecul cu chiria. Acuma io is uituc rau si in mod normal nu m-ar fi mirat sa fi uitat sa-l trimit, dar de data asta aveam martori famelia personala ca mersesem in grup organizat la banca. Zic tanti nu se pune, fii atent ce hitrtiutza faina am eu de la banca care a emis cecul meu - zice clar pe ea ca cecul a fost varsat in contul destinatarului!
Mai verifica tanti cu burtosul, de proprietar, mai da ceva telefoane, si vine triumfatoare inapoi: Bai! Vezi ce draq facura aia la banca cu cecu tau ca in cont la burotsu n-a ajuns!

Mama ce m-am enervat pe doamna banca! Iete asa de tare ca m-am urcat in taraboanta din dotare si tzushti in coltzul strazii la pezevenghii cu pricina. Ma reped vertignos pe usa hotarit sa ma infig in ala de la ghiseu si sa chem si cel putin un superviser. Daca nu chiar doi.
In hol elanul mi se diminuaza. Nimeni la ghiseu. Liniste deplina. Si o voce: Domnu, matalutza cu ce problema pe la noi? Posesoarea de voce, o tanti cu fatza de gospodina, intre doua virste, pitita intr-un cubicul cu geamuri fumurii. Pe geam scrie Personal Banker.

Imi creste iar inimioara, cu adrenalina cu tot si dau sa ma reped in tanti. Ii explicitez modulu cum ca sa vezi ca cecul meu a ajuns cine stie unde, convins ca o fac praf si in cepe sa plinga de simpatie. Iete insa ca madama nu se emotioneaza deloc. Zice: da chitanta de la depozit ai matale? N-am! Ca nu mi-ati dat! Etete! ba ti-am dat, noi dam chitante la toata lumea la toate operatiunile! Uite ca mie nu mi-ati dat! Si stii dece ca am facut depozitul la drive-in!

(Nota tehnica: Bancaritul la drive-i ne cam asa: daca vrei banutzi e un ATM la care ajungi frumos sa butonezi daca scoti mina pe geam, daca vrei altceva - depozite, facturi, etc si etc - apare frumos un tub de transport pneumatic, d-ala de-al lui Big Brother in cartile lui Orwell, unde viri matale frumos ce ai de virit si el pleaca lelea in sus pe o tzava)

Nici asa n-am emotionat-o pe cucoana. S-o crezi mata ca la drive-in nu se da chitanta! Pina la urma a inceput sa-mi para asa de rau ca nu am chitanta ca am inceput sa-mi caut tot soiul de scuze si sa o intreb rugator pe tanti daca nu se poate face ceva si fara chitanta.

Stai sa vedem! M duc sa verific! si pleaca suveran cu copia cecului meu in mina, cu aere de regina care acorda favoruri supusilor nedemni. Si sta.... Si sta. Si sta.
Si imi stau si mie nervii in git. Din ce, in ce. Si imi aduc aminte ca eu sint de fapt pagubitul, ca ei au facut o timpenie si ca e imposibil sa nu aiba si ei vreun fel de copie a depozitului. Si ca toata mascarada cu chitanta a fost ca sa ma puna la punct. Si ca au reusit :D

Vine. Tanti. Cu inca citeva hirtiutze in mina in plus fata de cele cu care plecase. O fi de bine?!

Este. L-am gasit!, zice. Stim ce s-a intimplat. A fost facut depozitul i nalt cont decit trebuia. Pai de ce?! intreb anemic. NU l-am scris eu corect? Nooo, a facut o greseala casierul si a dublat o cifra din numarul de cont. OK, zic, e omeneste se intimpla, sinteti si voi obositi... Mdea... Da' acuam sa vedem cu mfacem sa recuperam banii.
Pai e simplu nu? Ii scoti din contul prost si ii pui in ala bun.

Zis... si in cele din urma facut. In cele din urma adica dupa inca o jumatate de ora de parlamentari telefonice. Parlamentari folositoare la numeroase chestii: prima fiind ca tanti a invatat sa foloseasca bucata relevanta situatiei din softul pe care il foloseste banca, alta fiind ca a luat aprobare pentru mutarea banilor de la vreo 3 insi - ultimul fiind ditai managerul, altele mci si mai marunte, inclusiv ce parola ii trebuie ca sa se conecteze la nu-s ce baza de date unde poate sa vada daca s-a facut transferul.
Si pentru mine a fost folositor timpul asta. Am invatat de exemplu ca exista un Help Desk special pentru manageri. Adica suni acolo si musai iti raspunde un manager. Help Deskul cu pricina e util cind tre sa faci ceva si managerul tau nu e linga tine.
Apoi am invatat ca intr-o banca american si ca sa te duci la buda trebuie sa ai aprobare de la un manager. Apoi am intles si de ce: fonctinarul bancar obisnuit nu are trainingul necesar ca sa se duca la buda de capul lui. Iete ca dovada nenea care a facut greseala cu cecul meu. Daca intreba un manager nu se prindea ala de greseala? Cum? indraznesc sa intreb. NU STIU! Eu nu sint manager!, imi raspunde doamna binevoitoare.

Toate astea mi le-a explicat doamna dragutza cu fatza de gospodina intre doua virste. Pe un ton foarte asemanator cu cel pe care il folosesc chiar eu cind ii explic copilului de ce sa ii dai colegului de gradinitza cu scaunul in cap nu e idee chiar buna. Asta desi la Tom si Jerry miscarea cu pricina e de referinta.

De fapt toata polologhia de mai sus a fost ca sa va descriu cum mi-am petrecut Simbata dimineata. Si cum merg lucrurile intr-o banca americana. Si ca banca se numeste Chase. Si ca e una din cele mai mari din lume.

Si ca, printe altele, din acelasi holding mai face parte si agentia de credit Morgan Stanley. Care pune note altora la cit de eficienti sint economic. Oare de filiala Chase Bank de la intersectia Custer Av cu Stacy Rd s-or fi ocupat vreodata?

P.S.: Oare ce nivel de manager de la Chase Bank se poate prinde ca intre numele scris pe cec si titularul contului in care se face un depozit exista o diferenta?!

duminică, 13 decembrie 2009

Inglourious Basterds

Probabil unul din cele mai idioate filme pe care le-am vazut vreodata! Si cind ma gindesc ca sint mare fan Tarantino!!! Oare cum naiba omul care a facut Pulp Fiction si Reservoir Dogs poate sa semneze si idiotzenia asta?!

Deci, filmuletzul cu pricina este incredibil de slab, in mod cert aveti ceva mai facut cu 2 ore din viata. Scenariul este mirobolant, actorii sint placizi si reci, regia execrabila, tema muzicala intortocheata - ca sa ma exprim politicos, cinematografia vraiste iar efectele speciale la nivelul anilor 50. Asta cu indulgentza...

Carevasazica cam ce se intimpla... (Si nu e spoiler, e facere de bine, va scutesc niste bani si o gramada de timp.) Pai Bradutz, cu mustacioara in dotare si cicatrici pe git, se facea ca organizeaza o gashca de fo 8 bajetzi. Totzi taiatzi imprejur. Pai de Bradutz nu stim daca e taitzel sau nu, ca mai intii pare ca da, dupa aia zice ca ar fi ceva singe de indian pe acolo, iar in cele din urma marturiseste ca e din Tennessee. Si bajetzi taitzei periculoshi - cel putzin asa se pare ca nu se dau amanunte - se parashuteaza ei fix in Frantza ocupata de nazistu de Hitler-ica. Si iaca asha se pun ei pe jucatul de-a Winnetou. Numa ca nu arau pretenari cu Old Shatterhand - i-am numit aci pe nazishti cei rai - ba chiar il alergau de zor. Ocazional ii prindea, le tragea cu bita de baseball la capatzina - intii le scotea cashtile din dotare, ii scalpa si mai lasa cite unul de prasila sa povesteasca ce s-a intimplat. A si le mai mesterea cu shishu si o zvastica intre ochi.
No, pai si unu d-asta scapatu face ce invirte si ajunge fix la alde Hitler-ica si-ii da pe goarna toata tarasenia. Fluieru (fuhrer-ul) se nerveaza de-i tremura mustatza si-l trimite pe hal mai mare halitor de evrei sa-i prinda pe bajetzii lu Bradutz.
Astia intre timp mai spinteca/scalpeaza ceva nemtzalai, mai pun de-o ambuscada... Ca bajetzii si ei.
Intre timp - ca era la timp sa fii intre slava Domnului - se vira pe fir si englejii. Mai precis trimit ei lucutinent dashtept sa organizeze oarece complot cu bubuieli care sa zboare la origine o gramada de nazishti de frunte. Smecheria era ca astia trebuiau sa se stringa la o premiera de film despre un nemtzalau razboinic care omorise cu minutza lui fix 300 de americani.
Nu prea se intelege de ce englejii hotarisera ca nenea lucutinentu cel viteaz trebuia sa se priceapa la filme. De ce, draq stie. Probabil erau interesati de investitii in cinematografia germana, dupa ce-i cucereau.
Numa ca nea Caisa lucutinentu, cu critica lui de film cu tot, facuse germana cam la seral, asa ca l-a bunghit un SS-ist rau - si blond binenteles - ca are accent de West End nu de Sankt Pauli. Asa ca impushcaturi generale si Bradutz ramine fara englezoi.
Binenteles nu se lasa el impresionat de atita lucru, asa ca mere brav mai departe, desi ramase numa cu vreo 3 mameluci din aia 8 initiali. Bine, cu 2 nu se intelege deloc ce s-a intimplat.
Ca tot era la moda cu deghizarile, astia ramasi se dau italieni ca sa intre intre fraierii de nemtzi care se zgiiau la film. Si-avea Bradutz o italiana, de vorba aia "fog'ed 'bout it". Brooklyn scria pa el. Binenteles nemtzii, prosti cum ii stim, nu se prind deloc ce nashp avorbesc astia italiana.
Frumos e ca pina la urma la premiera apare si Hitler-ica. Gashca mare de nazishti, evreii apashi furioshi nevoie mare.
Mai aflam ca tanti care vindea bilete la cinema era si dinsa din Tara Sfinta. Ba chiar mai avea si boala mare pe bietzii spectatori pe motiv ca-i omorisera familia. Ca sa nu se simta singura tanti complota impreuna cu un negru. Logic, nu? Cu cine ai putea complota in mijlocul Frantei imptriva nemtzilor? Binenteles cu un Obama mai timpuriu, ca asta se deghizeaza usor in neamtz. Se pare insa ca i negru avea ceva impotriva lu ms Goebbels ca facea mishto de atletzii de culoare. Si normal ca asta nu e politically correct.

Pina la momentul asta a mai fost cu a mai fost cu toate prostiile de rigoare. De aici incolo se transforma in SF. Mai precis neamtzul ala rau de la SS, vinatorul de evrei, cade la pace cu Bradutz si isi trage insula in Nantucket pe cheltuiala bietului contribuabil americanos. Bradutz - culmea! - o cam ia in freza si e prins cu flagrantul in mina. Si, apoteotic, taitzeii reusesc sa-l impushte pe Hitler-ica. Fix in burtica.
Pe el si pe mama lui... adica si pe Goebbels, si pe Borman, si pe Goering, si pe multzi altii de nu i-am mai cunoscut. Si faza pirotehnica a lu tanti de la bilete reusheshte asa ca aia de scapa neimpushcatzi ard de vii.
La care Bradutz ii trage o zvastica in frunte si lu vinatorul de evrei, dupe care toata lumea-i fericita si filmul se incheie cu mare succes.

Pe parcurs mai is ceva scene sensibile ca: baseball cu o capatzina de neamtz, cutzite infipte prin capatzini -de neamtz binentzeles, o tanti frumushica -Diane Kruger, Bradutz ii da un cap in gura la vinatoru de evrei, Hitler-ica e isteric, filmu lu Goebbels e o prostie si un mare succes, tanti de la bilete se pupa cu negrul, etc, etc...

Mama masii, toate le-am rabdat, da ca aia chiar il pushca pe Hitler?! Pai chiar in halul asta de imaginatzie bolnava sa ai?

Intr-un cuvint: nu, nu, nu, nu! Nu va ducetzi ca o sa plingetzi dupa bani! Nici macar americanii nu cred ca inghit toate gogoshile astea. Na, ca mi-au iesit mai multe cuvinte...

P.S.: acum imi dau seama ca nu vazusem afishul filmului inainte de a posta aici. Asta explica multe :D
P.P.S. : filmul are 8.5 pe imdb.com. Intr-adevar o sursa de incredere. Spune mult despre cita incredere trebuie sa ai in parerea maselor. Asta apropos si de review-uri la varii produse sau de wikipedia.


marți, 17 noiembrie 2009

Project Natal

Ziceam acu ceva timp de hal mai tare soft de care am auzit vreodata. Numai ca se pare ca la computatoare nu prea se exista "hal mai tare". Decit eventual pe termen scurt, sau pe un domeniu restrins.

Anyways, ieri am citit despre Project Natal, ultima gaselnitza de la Microsoft. Nu le-am mai zis Micro$oft, pentru ca, desi probabil ca sint o droaie de $ in joc, mi se pare ca e chiar o chestie extraordinara. Si imi aduc aminte de o declaratie a lui Bill Gates de acum ceva ani cind spunea ca dintre competitori ii este frica numai de Nintendo. Pe vremea aia Nintendo era la nivel de Super Mario, XBox nu exista, iar Playstation se juca cu chestiunea in tzarina, asa ca toata lumea a zis ca Bill s-a dus cu pluta. Iata ca intre timp Nintendo a facut Wii, XBox a fost (este) un hit, iar MS merge mai departe si se pare ca o sa scoata pe piata un proiect fabulos.

Din cite stiu cutiutzele cu pricina au fost livrate la dezvoltatorii de jocuri in Iunie, asa ca ma astept ca de Craciun sa le putem cumpara din magazine. Si tare imi vine sa cred ca ma apuc si eu de jocuri pe calculator :D

joi, 12 noiembrie 2009

Out of my league

Se facea ca sint la un training. Se vorbeste despre AbInitio o scula de ETL, se pare ca cea mai rapida de pe piata. Se mai vorbeste ca ar fi de ordinul sutelor de ori mai rapida decit orice alta chestie similara. De ce doar se vorbeste si nu se stie? Pentru ca abinitio-shii astia sint de o secretoshala ceva de groaza. Pentru conformitate uitati-va doar la abinition.com. Site comercial mai sarac in informatii greu de gasit.

Cum sint eu mai circotash din fire si cum subiectul ETL-urilor ma pasioneaza de mult am (incercat sa) intrat in tot soiul de discutii cu tipii care conduc trainingul, incercind sa aflu cit mai multe. Mi s-a raspuns amabil, atit cit stiau si ei, iar cind au simtit ca nu mai stiu, sau ca nu mai vor/pot sa spuna mi-au sugerat sa trimit un email la help deskul lor.
Obisnuit cu modul in care merg treburile prin organizatiile mari am trimis in dorul lelii un mail la adresa respectiva. Mare mi-a fost mirarea cind intr-o jumatate de ora am primit si raspuns.

Frumusetea vine acuma... Deci, eu sint Gica de la firma Cucu SRL, care intr-adevar e client dar nici pe departe printre cei mai importanti, n-am nici o treaba direct cu produsul respectiv, e prima data cind apelez la HD-ul lor si, cu toate astea, primesc raspuns in jumatate de ora. Suna deja bine, nu?
Si totusi... Cel mai fain devine cind vezi cine iti raspunde la mail. Pai cine sa fie vreun amarit din Bangalore platit cu 1 dolar pe zi, care nu stie decit sa noteze ce zici tu... Ei bine de data asta nu, domnul care mi-a raspuns la email se numeste Chris Arnesen, e american get-beget, cercetator post doctorand la Carnegie Melon, doctor in Fizica la MIT si licentiat in Fizica la California Institute of Technology. (Pt. conformitate: http://www.linkedin.com/pub/chris-arnesen/a/868/606)

Asta e omul care mi-a raspuns mie la Help Desk... Oare cine face design si dezvoltare la astia?!!!

marți, 20 octombrie 2009

Oshkosh me

Cu ocazia ducerii pe copca a GM-ului s-a mai intimplat un fenomen: divizia Hummer a lui GM a fost vinduta la niscai chineji. Da, d-aia mici si galbeni si cu ochi ingusti. Sichuan Tengzhong Heavy Industrial Machinery facea buldozere pina sa le vina idea sa faca Hummer-e. Excluzind faptul ca e chineji chestia face sens ca ce mi-e Hummer ce mi-e buldozeru sau tancul, mai ales daca te uiti la H1. Apropos, vedetzi ca angajeaza oamenii :)

Afacere minunata binenteles. GM a luat prafu de pe toba (cica vreo 100 si ceva de milioane) si chinejii au devenit unul dintre principalii furnizori pt armata americaneasca. Pai da, cine cumpara mai abitir Hummer-uri? Chiar GI Joe...
De-amu daca le vine vreo idee la americani sa se bata cu baietzii cu ochi mijiti, oare le-or da aceeasi baieti mashinutze sa-si transporte trupele? Sau ii lasa sa vina si nu le mai da piese de schimb?

Pe semne asta umbla si prin tartacutza lui Obama si prin cele a prietenilor lui generali(ssimi). Asa ca isi incordara baietzii bicepsu cerebral si gasira solutia: i-a sa nu ne mai jucam noi cu Hummer-ul si sa si le bage chinejii in popou! Pai ce stam noi la mina galbiorilor?! Rezultatul fulminantului proces de gindire a fost ca s-a gasit un alt furnizor de mashinutze pt armata, si anume Oshkosh.

Io la armata nu prea ma pricep si la mashinutze de armata cu atit mai putzin. Carevasazica am ramas putin interzis sa aflu ca furnizorul de tutu-uri pt vajnica armie americaneasca se numeste fix la fel ca furnizorul de hainutze pt fiica-mea. Da' cine stie, ma gindesc, incurcate-s caile capitalismului, mai ales pe aci la el acasa.
Fugutza la guglea si ce sa vezi, numele e la fel da' firma e alta. Frumos e insa ca au sediul in acelasi oras care se numeste? Binenteles Oshkosh :) Asa ca fapt divers: guglea ii da primii pe aia cu hainutzele :D
Acuma ce-i drept sediile se afla la vreo 5 minute distanta asa ca cine stie aia de la pantalonashi si camashutze s-ar putea sa faca in timpul liber si cite un cameon militar.

Da' orisicit decit sa-l pui pe GI Joe in mashinutze (bushitoare?) chinezeshti io zic ca-i mai bine asa. Desi daca scarpini mai bine la capatzina iti aduci aminte ca majoritatea capitalului existent in America provine tot de la chinezi... Deci probabil ca tot chinezeshti sint si mashinutzele facute de Oshkosh, ba chiar si hainutzele facute de Oshkosh.

luni, 19 octombrie 2009

M-a lovit

Deunăzi m-a lovit spiritul civic. Fix in moalele capului. M-ai bine că m-a lovit spiritul, fie el şi civic, decît să mă lovească trenul.

Se făcea că mă indreptam hotărît spre autostradă. Intre mine şi bucata serioasă de asfalt o barieră. Nervoasă rău bariera cu pricina. Clipocea de mama focului, sclipeau luminile de avertizare, tot tacamul, doar doar te-oi feri şi pe tren nu l-oi nimeri. (Vedeţi ce vine rima la mine?)

Anyways, opresc liniştit şi ma pregătesc de aşteptat. Dupa ce aştept vreo 2 minute mă prind că ceva nu-i în regulă. Şi anume bariera fîlfîie, piuie dar nu se lasă. Trenul dracul ştie dacă vine. Mă strecor pîş – pîş peste calea ferată.

Şi atunci m-a lovit. Spiritul. Civic. Am sunat la un număr afişat pe lîngă barieră şi culmea că a mai şi răspuns cineva. M-aş fi mulţumit şi cu un robot, dar nu, era un omuleţ in carne şi oase. Şi amabil pe deasupra. Şi-a notat frumos povestirea mea şi a zis ca o să trimită pe cineva sa verfice.

Minunea s-a concretizat: cînd am ieşit de la servici peste cîteva ore măreaţa barieră funcţiona de mai mare dragul.


La bilci

Am fost la bilci. Simbata. Comedie mare domle. Nu prea stiu exact ce-ar insemna in traducere dar Texas State Fair imi suna in genul "intreprinderilor" culturale sovietice, ceva gen Circul de Stat.
Numai numele seamana. Asta de aici e americanesc suta la suta. Si texan mie la suta. Adica prima faza ar fi ca e mare, mare de tot. Nu stiu cit de mare ca io dupa vreo 3-4 ore am obosit si nu cred ca vazusem mai mult de un sfert.
Si popor era mult, mult de tot. Nu cred ca am vazut atitia americani la un loc niciodata. Si culmea ca nici nu aveau masini. Adica le aveau dar nu cu ei. Le aveau parcate la vreun kilometru si mai mult pe 20 de para. Asa m-am si prins ca am ajuns la tirg: erau mai multe masini la un loc decit is in toata Romania. In toate locurile.
Cum ziceam si oamenii erau multi. Cred ca mai multi decit masinile, dar nu poti fi siguri - pe aci sa mergi doi in masina e de mirare. Ce-am mai remarcat la oameni: dimensiunile epocale - astia cred ca-s nascuti obezi, tricourile cacanii - culoarea echipei de fotbal ( cu mina) locale, haleala omniprezenta si felurita - piscacioasa in principiu, inghesuiala permanenta - la ce naiba nu stiu, zimbetul timp - ditamai talanul te calca fix pe bataturi si apoi se ride la tine.
La haleala e organizare serioasa. Intii iti cumperi matale cupoane. 1 dolar, 2 cupoane. Cupoanele is bune pt mincare si beutura. Un burger era vreo 10 cupoane, ho(t)do(ro)g-ul tot asa - de obicei in varianta bashtinasha de chilli dog, jalapeno umpluti vreo 12, bulane de curcan afumate 16 si o bere 12. Apa 7. Totul in cupoane pt poporul muncitor si transpirator ca intre timp aparuse si soarele. Se mai halea en gross vata de zahar si porumb fiert. Cu unt sa umple burdihanul mai bine. Numa' mici n-am gasit desi sa mor c-am cautat.
Cea mai mare inghesuiala era la niste mexicani, care vindeau si ei d-ale casei: nachos, tamales, tacos si binenteles jalapeno. Jalapeno asta e un fel de sport national. Se maninca cu orice. E si inghetzata cu jalapeno. Mai aveau mexicanii ceva ciudat rau: deep fried latte. N-am avut curaj sa incerc; io d-abia beau lapte fiert daramite prajit.

Culmea era ca la tot puhoiul de oameni si mincarea aferenta nu vedeai o hirtiutza pe jos. De fapt daca te gineai bine o vedeai, da' imediat aparea unul cu ditai cosul si o inhatza. Ce draq facea cu ele nu m-am lamurit, da' era pasionat rau.

In afara de haleala nu prea am inteles despre ce mai era tirgul. Adica io am facut poze la moace de ciudatzi si am dus copilu sa vada animale. Am numit aici o gramada de iepuri, gaini, bibilici, porci, girafe si alte alea. In principiu cam tot ce-i ierbivor si n-are intentia sa te haleasca. Astea erau animalele nu ciudatzii.
Atractie mare era stadionul cu meciul aferent. Stadionul se afla fix in mijlocul... In mijlocul la chestia unde a fost tirgul. Complex parca suna comunist, parc nu era ca nu prea vedeai iarba si flori. In sfirsit, stadionul se afla in mijlocul la ce-o fi fost acolo. Mare, nu gluma, aproape 100,000 de omuletzi se zgiiesc din tribune. Plus vreo citeva mii de amaritzi care nu mai prinsesera loc si se agitau pe afara la niste ecrane. Anyways... Era meci mare Texas Longhorns vs Oklahoma Sooners. Hai ca de ce au aia din Texas nume de vaci e usor de inteles, da' sa-l vad io p-ala care stie ce draq inseamna Sooners?! (Da' fara Google!)
Meciul ca meciul ca oricum nu inteleg nika din "sportul" asta, da' fanii erau durerosi: vacile/taurii in cacaniu, sooner-i in grena, toti cu ciocate, blugi si rochii cu talie inalta. Toti blonzi, peste 1,80, peste 90 de kile, toti cu sepci/palarii. Si toti urlau de mama focului pt echipele respective. Cica pina la urma i-a batut Texasul pe oklahomezi. Apropos, asta era meci din campionatul universitars si tot era mai multa lume ca la toate etapele din campionatul romanesc de fotbal. La un loc.

In rest: expozitie de masini calarite de toti amaritzii care-si faceau poze in lexus-uri, lincoln-uri si cadillac-e, talcioace cu tot soiul de prostii supervaluate, dansuri folclorice - cica ethnical diversity, jocuri pt copii, curse de porci - mama ce fug porcii astia!, avioane care trageau reclame dupa ele - asta a fost cel mai fain, nu vazusem decit in filme, expozitie de "ce tari is latino la sport" - sa mor daca am inteles sensul asteia dar ocupa ditamai cladirea, politzai cu umbrela, multime imbracata cacaniu sau grena. Dupa stat.
Io cam atita am vazt. O mai fi fost, macar astea repetate si tot or mai fost ca mai era destul spatiu.

Na, ca-l uitai pe Big Tex. Asta e un papushoi de vreo 30 de metri, imbracat in cowboy (sic!) care sta la intrare. Numa palaria e cit masina mea. Cica si vorbeste, da cu mine nu s-a exprimat. Poate s-a prins ca nu-s texan. Probabil pt ca nu aveam tricou cacaniu.

P.S.: taman am citit ca fraierii participanti au/am cheltuit 25.7 milioane de para numa pe mincare. Halal recesiune bre!

vineri, 16 octombrie 2009

Pinguinii mei cei de toate zilele

Am realizat azi ca locuiesc printre pinguini. Locuiesc printre ei cind sint la servici.

E unu chiar vis-a-vis de mine. Mare, barbos si cam negricios. Proactiv si lenes totodata; simpatic si nesuferit. Pe-asta o sa-l numesc Pinguinul Paradoxal. E paradoxal acum; inainte cind nu era, era doar proactiv si simpatic. As putea sa-l numesc si Pinguinul Smecheros, dar despre asta altadata.

Chiar pe dupa gardul (zidul?) cubiculului este Pinguina Ha' Mai Mare. E mare de tot! Chiar mareatza. Prin altceva nu prea se remarca. A, ba da! Este cel putin la fel de lenesa ca si Pinguinul Paradoxal. Numai ca nu e proactiva. Pina si eu sint mai proactiv ca asta si eu in mod cert sint Pinguinul Care Nu Se Baga. Saraca Pinguina Ha' Mai Mare are probleme pe masura. Mari adica. Prima ar fi ca habar nu are pe ce lume se afla. Nu stiu daca a avut vreodata dar acum sigur a uitat. A doua problema ar fi ca e mare. De virsta. Adica si-a pierdut din agilitate si vrajmasii o halesc mult mai usor.

Si vrajmasi are o gramada. Ca de exmplu cea mai buna pretena a ei: Pinguina Nesuferita Rau De Tot. Care teoretic face fix aceleasi lucruri pe la munca ca si Pinguina Ha' Mai Mare. Intr-adevar le face mult mai bine si in timpul liber ii si trage cit poate sub centura. Pentru ca Pinguina Nesuferita Rau De Tot e cea mai proactiva. Si daca e cea mai proactiva e totodata si cea mai bagareatza, mai fitzoasa si mai dornica sa iasa in fatza cind se impart grauntzele. Vine de pe o banchiza unde sint o gramada de pinguini - care fabrica o gramada si mai mare de pui - si prea putini peshti. Pe banchiza unde sintem acuma e densitate mica. Iar pinguinii nativi sint lenesi si cam prostanaci, moleshiti de cantitatea enorma de peste de pe aici, care se prinde atit de usor.

La asemenea adunatura selecta nu se putea sa lipseasca Pinguinul Sef. In cazul de fata se mai numeste si Pinguinul Director. Asta e tare domne, tare de tot. Ca doar nu fitecine ajunge Pinguin Sef. In primul rind e nevoie sa halesti grauntze (unii ar zice rahat) in acelashi loc ani de zile. Apoi trebuie sa ai prestantza - un accesoriu foarte potrivit pt asta este burta, dar si parul carunt ajuta. Ai burta deja pari pinguin serios. Apoi trebuie sa ai o spoiala de ce se maninca pe banchiza cu pricina - daca esti chiar pe linga se prind pinguinii mai mici, iti dau cu ciocul in cap si te detroneaza. Sa fii Pinguin Sef aduce nenumarate avantaje: loc de parcare aproape de cladire (probabil in contextul mentinerii prestantei/burtii), cuibushor cubicular putzintel mai mare, dreptul de face glume cretine si de a obtine hohote de la pinguinii mai mici, dreptul de a aproba citi pui pot sa faca, ce cuibushor se aloca, cit peste se prinde, cu cine sa vorbeasca - toate astea pt pinguinii mai mici. Pinguinul Sef care sta linga mine e un fel de centura neagra printre pinguinii sefi: reuseste sa fie pinguin sef peste vreo 5 pinguini mici fara sa fie si raspunzator de cit peste prind si cite oua fac astia.

Cum ziceam eu sint Pinguinul Care Nu Se Baga. Mai precis mi se filfiie coditza - si ce-i sub ea de altfel - de ce fac ceilalti pinguini. Da' daca tot ii vad navigind pe aici zi de zi... :D

P.S.: m-am gindit sa-mi schimb numele in Pinguinul La Care I Se Corupe... of i prea evident?!

miercuri, 7 octombrie 2009

Pretentios si sarat

Asa e untul americanesc. Sarat de zici ca-s nebuni la bibilica. Desi pe el scrie clar "unsalted". Si cind ma gindesc ca prima data am luat d-ala salted ca astalalt am crezut ca e de prajituri. Oare de ce or fi astia toti obezi?!

Untul sta intr-o cutiutza de carton. In cutiutza sint patru batoane. Fiecare imbracat intr-o hirtiutza cerata. Hirtiutza cu pricina se numeste "freshness safety wrapper". Chestia asta o scrie intr-o bulina care seamana cu alea in care dialogheaza personajele de benzi desenate. Pai sa nu te usture poponetzu de ris?!

Cireasa de pe coliva, sau de pe pachetul de unt in cazul asta, e inscriptia de pe pachet: "Contains: MILK". Iotete! Si io care credeam ca-i facut din carne!
La fel m-am pacalit si la pizza. Scrie clar pe cite una: "Made with real cheese!". Pina atunci, ca fraierul, habar n-aveam ca puteam sa halesc si fake cheese. Nashpa... ca si untul cu pricina.

P.S.: pe pachet mai se exista desenat, de obicei, cite un indian. Indiferent de marca. A untului, nu a indianului. Stie careva de ce? Parca astia erau cu cartofii, porumbu si curcanu... Or fi inventat si untul?

marți, 6 octombrie 2009

La Market Street ghe vale

- Juma de pound de prosciutto va rog!
- Yes, Sir! Da' cum sa fie taiat? Mai subtire sau mai gros?
- Mai subtire ca doar e prosciutto!
- Ia vedeti, e bine asa?
- E bine!
- Pai nu da uitati-va atent! Nu vreti sa si gustati o bucatzica?
- Nu vreau! Taie matale acolo si gata...

Zimbet de copil nefericit. Nu vrei sa gusti din bucatzica mea :( In sfirsit se intoarce omu la taiat. Si taie, si taie... Dupa vreo cinci minute apare triumfator cu cele doua sute de grame ale mele, invelite in trei rinduri de hirtie si sigilate intr-o punga cu fermoar.
- Altceva va mai servesc?
- Pai mai pune mata si juma de pound de sopressata!
- Ce-i aia?
- Uite colea in galantar, salamul ala uscat tare - imi intind destul de zor sperind ca o sa vada ipochimenul.
- Aha! Da' cum o vrei taiata?
- Tot ca aia dinainte!
- Mda... Ia vezi e bine asa?
- E bine!
- Da nu vrei sa gusti?!
Imi aduc aminte de mutra nefericita afisata pe motive de refuz la prosciutto si iau bucatzica cu pricina. Zimbet pe 16mm. L-am facut fericit pe nenea?
- Asa-i ca-i buna? reuseste sa murmure prin zimbet.
- Buna! Da' n-o tai odata?!
- O tai, cum sa nu...
Harsh, harsh, hars cu minunata lui masinutza rotitoare si apare din nou cu pungulitza sigilata, cu trei stratri de hirtie cerata.
- Altceva mai doriti?
De parca nu imi ajunsese ca priveam de 15 minute la mezelurile atirnate apetisant ici colo, ma maninca undeva si zic ca mai vreau. Mortadella de data asta. Imi vine idea sa zic din prima sa o taie putin mai gros decit pe alea dinainte. Etete! Dai sfaturi la specialist?! Omul taie constincios o bucatzica si... Binenteles e "perfecta" la grosime si o maninc fara comentarii ca sa nu mai lungesc povestea. Zici... Dupa ceva taiat omului ii vine idea zilei:
- Auziti, da nu mai bine pun eu o hirtiutza intre feliile de mortadella ca sa nu se lipeasca una de alta?
- Pune domne!...
Deja sint imbujorat la fatza si cred ca si pulsul mi-a crescut ceva. Las ca-i bine, si-asa sint overweight, poate mai creste pulsul si slabesc uitindu-ma la vitrina cu mezeluri.
- Asa o hirtiutza la 5 felii o fi bine?
- Bine, bine!
- OK, la 5 felii o hirtiutza sa fie...
Si iar: harsh, harsh, harsh...
- Altceva mai doriti? aud intrebarea fatidica.
Si nu ma las... Decid ca deja nevasta si copilu s-au plictisit de moarte asa ca ce mai conteaza citeva minute... Si comand si niste leberwurst.

Acuma problema lu leberwurstu e ca e moale. Moale domne, ca doar e un fel de pate de ficat cu costum. Nu prea se pot face feliutze transparente din el. Asa ca ii dau omului un hint: nu mai face slice-uri ca te extenuezi, taie asa 200 de grame din baton si da-l incoace.
Zici ca i-a picat America-n cap... Adica cum fara slice-uri?!!!
- Pai si cum sa-l tai?!
- Taie domne asa vreo 2 inchi, baga-l in pungutza cu fermoar si in rest ramine intre mine si el!
Nope... Nu se poate. Omul e angajat sa faca slice-uri... Se uite la leberwurst, se uita la mine, se uita si la draga lui mashinutza, se uita sa vada daca nu e vreun supervisor pe aproape... Cind termina de studiat peisajul, imi zice:
- Mashinutza mea vestita nu face decit felii de grosime maxim 1 inch ... Ce facem?!

Sincer am inlemnit... Cum draq nu-l duce capul sa taie cu cutzitul?! S-a nascut cu mashinutza de taiat in mina? E frate cu ea? Au alta relatie personala si nu vrea sa o supere?
Ma decid sa-l incerc sa vad daca mai are altceva decit mashinutze prin capatzina.
- Auzi, ce zici daca imi tai 2 bucatzi de cite 1 inch cu mashinutza matale?
- Wow! La asta nu m-am gindit... Acushi le tai!

Harsh, harsh, 3 hirtiutze, 1 punga cu fermoar... Inca un client fericit... oare citi o reusi sa serveasc intr-o zi de lucru?! Daca sint toti ca mine - el sigur e tot ca el - nu mai mult de 20. Grea si viatza de vinzator de mezeluri. Oare s-o plati bine?

vineri, 2 octombrie 2009

Legally Blonde

O mai stiti pe tanti blonda, imbracata roz-bonbon, care umbla cu catzelu in geanta pe la Harvard? In afara de "hai sa-l ofticam pe boyfriendul cel rau" ce mai vroia donshoara cu pricina? Sa se faca avocata!Pai cam asa vrea juma de America si pe buna dreptate: toata lumea da in judecata pe toata lumea iar avocatii se umplu de bani. Si cu toate ca e inflatie serioasa de avocati tot e de lucru cit cuprinde.

Una din minele de aur pentru pretenii avocatzei e faza cu discriminarea. De orice fel o fi ea. Probabil ca mai multe legi decit pe tema discriminarii nu se exista pe lume. Si daca te pune draq sa te apropii cit de cit de subiectul cu pricina ai luat-o in freza. Sint si o gramada de sintagme si concepte inventate pe tema discriminarii. Aia care ma pe mine la melodie e "politically correct". Daca nu esti politically correct ai pus-o. Cum poti sa nu fii politically correct? Pai aproape in orice fel... Ca de exemplu daca esti in autobuz si cedezi locul la o tanti insarcinata. Te da in judecata de nu te vezi ca ai discriminat-o. Sau ia asculta matalutza un Metallica la servici. Daca aude colegul de cubicul care se intimpla sa fie baptist, te da in judecata ca aia urla despre venerarea diavolului si mai stiu eu ce precepte anti-crestine care-l violenteaza pe el la urechiuse... Si cite si mai cite...

Una insa mi-a sarit in ochi mai zilele trecute. Ochii sint inca la locul lor. Se facea ca era un nene Rambo de profesie. Mai precis colonel prin Special Ops, expert in tehnici antiteroriste, printre altele si advisor pentru Casa Alba. Bashca participant activ la razbele de prin Panama pina prin Rwanda. Buun...Dupa ce vineaza el o gramada de Bin Laden-i - nu va faceti griji ca p-ala adevaratu nu l-au prins - don colonel se gindeste el sa le zica la revedere la aia din armata si sa se angajeze analist in probleme de terorism international la Biblioteca Congresului. Zis si facut. Se duce omul la un interviu, aia pica pe spate de ce calificari impecabile are omuletzul nostru si in deplina admiratie il cheama la un al doilea interviu, probabil asa de detalii inainte sa-l bage-n piine. Vine omul si la al doilea interviu, cu inima linistita ca doar fusese practic acceptat deja cind, minune mare, aceiasi interviatori il resping fara drept de apel. Ce sa fie, ce sa fie?!Pai sa fie cam asa: la al doilea interviu don colonel s-a prezentat imbracat in fustitza si le-a zis la aia sa-i spuna Diane. Ooops! Se pare ca don colonelu suferise toata viatza de "gender dysphoria", adicatelea era transexual. Si acushi, la sugestia doctorilor, se pare ca se decisese in sfirsit sa treaca de partea cealalta si sa devina femeie. Cu operatie de schimbare de sex cu tot.

No, pai si daca domnul - sau doamna? - colonel n-a fost angajat, ce sa faca si el? Pai i-a dat in judecata pe aia de la biblioteca de nu s-au vazut. Si a mai si cistigat! Printre altele a cistigat aproape juma de milion de para si aia au fost obligati sa-l angajeze.Asa-i ca-i misto sa fii politically correct?! Pai daca nenea vrea sa fie (legally) blonde, ce ma deranjeaza pe mine?!

Mie ce mi-a placut la toata povestirea e ca se pare ca unii macar - judecatorii - au inteles ca libertatea inseamna mai mult libertatea de avea arme de vinzare la bacanie. Astept cu interes ziu cind unii - aceeasi poate? - vor intelege ca "libertatea" in privinta armelor nu e libertate ci prostie.

P.S.: pentru conformitate vezi Washington Post sau un interviu cu tanti pe youtube

luni, 14 septembrie 2009

Din ciclul: Ce criza mea?! - Episodul 1: GM - continuare

Nu m-am putut abtine sa nu remarc ultima ghidusie de la GM: garantia de 60 de zile! Carevasazica o cumperi pe masina, te dai cu ea maxim 60 de zile si daca nu-ti place o duci inapoi. Ca la Amazon :)

Sincer mi se pare tare chestia, trebuie sa ai ceva forta sa faci asa ceva.. Sau sa fii chiar disperat :D I-a facut din vorbe pe Hyundai care au ceva de genul "daca te da afara de la munca aduci masina inapoi si iti dam banu".

Te pomeni ca chiar s-a restructurat GM-ul?! Iar sindicalistul burtos si betiv bailout-at de Obama a pus mina la munca. Ce-ar mai fi...

marți, 8 septembrie 2009

Din ciclul: Ce criza mea?! - Episodul 2: FED

Il mai tineti minte pe Robin Hood? Sau pe Iancu Jianu al nostru? Aia de luau de la bogati si dadeau la saraci? Cam asa ceva e si FED-ul, un fel de banca nationala a americanoshilor... Cam la fel numa ca invers. Iau de la amarasteanu de rind si deverseaza la banci, firme de asigurari, GM si alte alea. Tot plimbind atitia para, normal ca se mai lipesc ceva si de degetutzele lor, ca doar cine-mparte parte-si face.

Acuma treba lor, n-au decit sa dea cui vor si ce vor... Putin asa la un colt ma priveste si pe mine, ca platesc si eu taxe pe aci, dar hai sa zicem ca nu-i capat de tara din asta.
Ce m-a distrat teribil e ca oamenii isi vad de treaba si trag cu dobinzile si la banutzii dati de guvern la bailout-uri. Mai precis au reusit sa scoata vreo 4 miliarde de dolari din asta... Pina acum. Ca grosul de-abia urmeaza.

Chiar ca e tara tuturor posibilitatilor si America asta. Intra unii in faliment, guvernul ii scoate din kk cu un imprumut, banii sint trecuti prin banca nationala - asta e mai mult banca decit nationala si mai e si privata - si baietii isteti - cin' sa fie, cin' sa fie?! - fac 4 miliarde.

P.S.: apropos, ghici cine e noul Chairman of the Board la GM? Fix nenea Ed Whitacre care inainte a fost CEO la AT&T. Am io asa o idee, mai din interior, ca AT&T nu e chiar pe val :D
P.P.S.: asa ca fini cunoscatori ai situatiei, nu e asa ca-s destepti americanoshii?! mmm... nu chiar! astia 4 miliarde is adunati din cele 700 imprumutate la marile banci, care au inceput sa isi plateasca imprumuturile... ceea ce uita lumea e ca de fapt bailout-ul e mult mai mare decit ce s-a dat la banci, probabil cel putin de 4 ori mai mare. Si aia sint bani care e slaba speranta sa fie vreodata dati inapoi. Asa ca deci, 4 miliarde e bune, dar nu in comparatie cu 3000 si ceva... dar daca alea 3000 au fost luate de la 200 milioane de fraieri iar alea 4 se distribuie la 1000 de wise guys? :D

luni, 31 august 2009

Din ciclul: Ce criza mea?! - Episodul 1: GM

Deci asa la sezon de criza, financiara se pare, se gasira si companiile americanesti de automobile sa se dea cu piciorushele in sus. Durere maxima... Ford, GM, Chrysler se dusera pe copca iete asa dintr-o data. Nimeni nu prea s-a intrebat cum de se declarara insolvabili asa cu totii odata, ca de, e criza, ce sa-i faci?!

Mari se vorbira si se sfatuira, democrati, republicani, Bushi, Baracki si alte alea, se scobira si prin buzunare si pusera de vreo citeva zeci de miliarde de para sa la dea la amaritii de constructori auto. Astia le luara cu minutzele intinse, zisera (sau nu) merci si se pusera pe utilizat.
Utilizara ei ce utilizara, da GM si Chrysler se trezira ca le-ar mai trebui ceva maruntzish ca sa treaca hopul... Asa de vreo inca citeva zeci de miliarde... Au mai plins ei ce-au mai plins pe la Case Alba si au obtinut si maruntzishul cu pricina.
Au mai si dat afara vreo citeva zeci de mii de fraieri, d-aia de la saiba ca managerii erau prea valorosi, vezi rezultatele obtinute. Ba chiar la manageri le-au tras niste prime asa de la 5 zerouri in sus, ca sa fuga, Doamne fereste!, la concurenta.

Ei, de-acum avem malai, avem si mai putini fraieri de hranit, ce ne facem, cum draq iesim din criza?! Simplu, Chrysler se tot face ca negociaza de zor cu Fiat-ul si pe tema asta nu ii prea merg vinzarile. Ford-ul se pare ca i-a cam ajuns ce a primit de la guvern, plus ca mai mereu a vindut bine prin Europa. GM-ul?

Pai GM-ul cica se "reinventeaza". Are si un site de mai mare risul: www.gmreinvention.com. In schimb a facut si ceva bun: se pare ca au inteles, sau si-au adus aminte, ca tehnologic nu prea au avut probleme niciodata, problema lor a fost de management si marketing. Si au inceput sa scoata mashinutze care mai de care mai grozave: Chevy Malibu, GMC Acadia, Buick Enclave, Pontiac G8, Chevy Equinox, Chevy Traverse, Chevy Camarro si, mai nou, GMC Terrain. Toate astea, la categoriile respective, le bat pe japonezele de la Honda si Toyota la orice, de la pret pina la dotari si consum de combustibil. Ca de exemplu Chevy Equinox e un SUV de nivel Honda CRV sau Toyota RAV4, care insa atinge 32 mpg (7.35 l/100km) si are camera pentru mers inapoi in dotarea standard! Plus sistem activ de limitare a zgomotului in cabina, ceva de genul celui de la castile audio cu noise reduction. Ca sa nu mai zic de calitatea net superioara a materialelor folosite... Toata smecheria se vinde in jur de $24000.
Anyways, tare de tot noul Equinox, l-am si condus si se misca frumusel in trafic. Taman cind sa ma hotarasc sa dau Passat-ul propriu si personal pe un Equinox 2010 am aflat ca tre sa apara si GMC Terrain, care e fratziorul cu alta sigla si cu o caroserie mai smechera, cel putin in viziunea mea. Asa ca ma decid sa astept sa apara si asta mai ales ca site-ul GM zice ca in Spetembrie e la dealeri...

Miine vine si Septembrie asa ca, prevazator din fire, acu vreo 2 saptamini incep sa bat la usa dealer-ilor: a venit Terrain-ul? No, Sir! It will be here just mid October! Pai cum ca pe site-ul GM zice ca... Pai da, dar stiti ca acuma, cu concedierile care s-au facut, e mai greu, etc...
Aia e, ce sa-i faci, ma decid sa astept pina la jumatatea lui Octombrie, ca si asa stricto senso nu am nevoie sa imi schimb masina acuma. Numai ca saptamina trecuta zic sa mai trec pe la dealerii de Chevy, poate totusi Equinoxul e suficient de misto ca sa nu-l mai astept pe Terrain... E misto ce-i drept Equinoxul, dar asta daca il gasesti! Primul dealer nu il are. Nici al doilea. Nici al treilea. Apoi ma plictisesc sa caut... Explicatia lor: e cerere prea mare si fabricile nu fac fata! Concluzia mea: e buna si Toyota, mai ales ca au cash back de vreo $2500.

Acuma, vin si eu si intreb: oare prostia managementului de la GM nu are nici o limita?! Deci intri in faliment, obtii bani de la guvern, te restructurezi, scoti de la nafatlina niste masini excelente (care evident le aveai deja dar nu le scoteai ca prostii oricum cumparau orice, ba mai faceau si litera de lege din asta - be american, buy american!), reusesti sa vinzi intr-adevar incredibil de bine (sprijinit si de programul Rabla cu iz americanesc, care e mai fain ca ala european) si apoi nu esti in stare sa produci suficient ca sa acoperi cererea!!! Daca nici astia nu-s cretini, eu nu stiu sa fie cineva pe lume...

marți, 18 august 2009

Cine trece-n Valea Seaca...



Si adevaru e ca astia umbla cu puscociu la ei toata ziua... Mai mult de jumate din colegii mei au pistoale prin torpedouri, ditai gunul i l poti lua cu o suta si ceva de para de la Walmart, iar permis de port arma iti trebe numai pentru "concealed gun". Adica daca meri ca ala cu puscociu la vedere e OK.

In alta ordine de idei e unu la mine-n cartier, altfel zona destul de high class, care are un Hyundai Tiburon cu usa ciuruita de gloante... O fi de avertisment?! Cert e ca pe mine ma cam ia cu tremurici trec pe linga.

Mai acu citeva luni suna o babutza la 911 si zice ca e unu care isi face de cap pe la ea prin bucatarie, noaptea pe la 2. "Ce sa fac, sa-l impusc? Ca am un shotgun..." " Lasa-l madam, ca venim noi acushica sa-l prindem" se aude pe fir. "Bine!", zice baba... Si apoi: POC!... Asa a ramas lumea fara inca un mexican.

vineri, 29 mai 2009

Ozark Mountains, AR

Se facea ca Lunea trecuta (25/05) se serbeaza pe plan local Memorial Day. Ceva de genul Zilei Eroilor, militari binenteles... Prilej de iesit la iarba verde, gratare si ceva manele americanesti, am numit aici muzica country. Totodata weekend prelungit... Apropos, americanosii e desteptzi cel putin la faza asta: fac ce fac si sarbatorile nationale is fix linga weekend, daca nu sint se muta; asa ca se poate trage o plimbarica :) Mai ales daca iti mai iei si o zi libera in plus.

Partea nasoala e ca Dallas-ul a fost inventat fix "in the middle of nowhere" adica nu prea e nimic interesant de vazut la o distanta decenta. Carevasazica ca sa fie cit de cit ceva de facut in weekend trebuie sa te calatoresti nu gluma. Asa ca deci purceseram noi la o excurise fix in Ozark Mountains, in Arkansas... Mare vitejie, nu? Ca doar AR e stat vecin cu TX... Corect numa ca pina la Ozarks is fix vreo 8 ore de condus :D

Ceea ce am si facut, mai greu, mai incet, mai cu opriri, noroc cu 2 soferi si cu un bebe deosebit de cuminte (asta a surprins chiar placut, ne asteptam la lupte serioase).

Anyways, pina intre cele din urma pe la 10 seara ajungem si la Trimble Creek Lodge, fix pe malul lacului Bull Shoals. Ne-am zgiit putin la peisaj, dar nu se vedea mare brinza sa ca am aminat sight-seeing-ul pe a doua zi... Care a inceput vijelios pe la 6 de dimineata odata cu sosirea unor prieteni care nu putusera sa plece decit noaptea din Dallas. Cum somnul era oricum irosit, am continuat cu o excursie pina la lac si un pescuit. Sau incercare de...

Pentru ca mai mult de o platica de vreo 300 de grame, care a avut neinspirata idee sa traga la linguritza, nu am prins nimic... Nu-i nimic perseveram. Ba chiar am capatat si sfaturi de la specialistul local, apropitarul cabanei, un nene simpatic si mare pescador. Cel putin teoretic pentru ca, cu stfaturi cu tot, in inca 2 zile de pescuti am reusit sa o mai prind pe sora, de aceeasi dimensiune, a platicii initiale si un biban de vreo 400 de grame. Cam putin... da' nici specialistu n-a luat decit un biban putin mai mare ca al meu :D

Altfel frumos tare pe acolo: cabana e fix in mijlocul padurii, urmatorul vecin e la vreo 5 km, gratarele au mers de minune (bine ca nu ne-am bazat pe rezultatul pescuitului), Sonia s-a simtit minunat sa se tavaleasca prin iarba, lacul arata minunat si apa e calda. Din pacate (sau din frica mai precis) n-am avut curaj sa innot in baltoaca cu pricina... asta dupa ce am vazut un sarpe care se plimba ca la mamica lui acasa pe linga undita mea. Cred ca am parut speriat rau, pentru ca nenea apropitarul a a tinut sa ma linisteasca: "A, in apa n-am mai vazut decit odata serpi! In shimb pe mal... in fiecare luna scoit vreo 2-3 din gradina... De multe ori d-astia prietenosi: cu clopotzei si copperheads!". So much for swimming... si nici la pescuit parca nu prea ma indemna inima sa stau prea aproape de apa :)

Noroc ca la gratar ma pricep mai bine decit la pescuit si e si mai sigur...

Duminica am tras o excursie prin imprejurimi... Am gasit barajul care formeaza lacul cu pricina, cu un riu imens in spate (White River), plin de pastravi... Asa zice lumea ca de mine nu s-a lipit nici unul, desi am vazut o multime de omuletzi facinsu-si de lucru cu minciogul.

Altfel, o multime de satuletze dragutze cu aroma de inceput de secol si mincare excelenta la Soddie's in Flippin, AR.

Plus la cabana gazdele ne asteptau cu ceva brownies si inghetata, home made si excelente pe deasupra.

Cam asa fu excursiunea cu pricina... Mai multe poze pe aci.

Don't Mess With Chili's!