miercuri, 19 ianuarie 2011
Schengen nu, manele da
joi, 2 septembrie 2010
The American Way
Yes, as long as their transport complies with state and federal standards, i.e. guns must be unloaded and in compliance with concealment laws. Also, no more than 1000 rounds of ammunition may be transported across the dam.
Adica asa de un macel mic... de un razboi n-ar ajunge.
Pt. conformitate: http://www.usbr.gov/lc/hooverdam/crossingguide.pdf
marți, 25 mai 2010
Hai la cod, la cod, la cod! (3)
Iaca ce am gasit mai deunazi intr-o clasa care e prin definitie accesata de multiple threaduri...
Adicatelea cam ca la 1907: ar cam vrea sa impropietareasca taranii cu cite o bucatica de pamint... Numa' ca s-ar putea sa le-o cam dea pe aceeasi!
public static UHRoutingServices getInstance() throws UHException
{
if (m_instance == null)
{
synchronized (UHRoutingServices.class)
{
if (m_instance == null)
{
m_instance = new UHRoutingServices();
}
}
}
return m_instance;
}
joi, 18 martie 2010
Sincronizare intre 2 calendare Outlook
Solutia: Google Calendar Sync. Adicatelea un programel care se instaleaza pe cele 2 compuri, acceseaza calendarul Outlook (MAPI?) si il sincronizeaza cu calendarul Google. Sincronizarea poate fi uni- sau bidirectionala. Conectind ambele conturi de Exchange la acelasi cont Google am reusit sa sincronizez cele doua calendare Outlook.
What can I say? One more for Google!
vineri, 12 martie 2010
jukefly
Smecheria cu pricina este un player de muzica. Etete mare smecherie! Mare intr-adevar, pentru ca face cam tot ce (mi)-ar trece mie prin capatzina ca ar trebui sa faca. Mai precis:
- cinta (doh!)
- are un search ultra, xtra, cashcaval care chiar functioneaza iar rezultatele sint grupate dupa artist, album si inca paishpe mii de criterii
- afiseaza versurile melodiei curente
- afiseaza biografia trupei/artistului
- arata si un video clip al melodiei respective sau macar citeva poze
- are linkuri catre magazine online pentur cumparat albumul cu pricina
- salveaza liste de preferinte muzicale; listele se pot trimite/share-ui (oops!)
- interfata e superba si mai suporta si teme
Acuma de unde are domne jukefly-ul asta atita muzica si informatii pe masura?! Pai asta e mishto: totul e din surse publice de pe web! Adica muzica propriuzisa vine de la youtube si last.fm, versurile de la x site-uri care le au stocate pe undeva, informatiile despre formatii de la last.fm, wikipedia, etc, etc, etc. Carevasazica jukefly face cam ce ar face o persoana reala interesata de o piesa muzicala: ar asculta bucata respectiva si ar mai obtine si o multime de info despre formatia care o cinta, eventual versuri, albumul pe care a aparut, etc.
Sincer mie mi se pare un mash-up de info extraordinar de util si bine facut. Ca sa nu mai zic de interfata!
Plus, fix aceleasi servicii le poti avea si pentru colectia de muzica de pe calculatorul propriu si personal. Adica face streaming la muzica ta si o poti asculta oriunde ai acces la net. Mare brinza, nu? Streaming media servere sint destule! Da, dar halelalte nu prea pot lucra offline! Adica, poti sa asculti la birou muzica de acasa fara sa ai calculatorul de acasa deschis... Cum? Pai serverul de streaming are grija ca atunci cind esti online sa incarce metadate despre colectia ta muzicala pe serverele jukefly si sa iti asigure redarea acelorasi melodii, din surse publice (sau de la peers? - probabil ca nu), cind esti offline! OK, nu o sa functioneze pentru ascultat ultima creatie pe care ai inregistrat-o azi dimineata cind urlai in dus, dar daca vrei muzica o sa mearga :)
Inca un plus: taman au scos o aplicatie si pt iPhone pentru accesul la jukefly. (De ce aplicatie? Pentur ca Stve Jobs zice ca Flash-ul e un caca maca si nu s-a deranjat sa-l puna pe iPhone). OK, la cit imi place mie de Apple ma mai gindesc daca asta e un plus...
Ce urmeaza? Pai zic chiar ei: concert information, chat, fan-clubs, internet-radio, etc. Etc-ul ala imi place cel mai tare :)
P.S.: pentru cei cu inclinatii mai tehinice jucaria are interfata grafica in Flex si backend-ul in RoR
marți, 16 februarie 2010
Uite cine vorbeste
Anyways, tanti se bosumflase pe motiv ca nu i-a ajuns cecul cu chiria. Acuma io is uituc rau si in mod normal nu m-ar fi mirat sa fi uitat sa-l trimit, dar de data asta aveam martori famelia personala ca mersesem in grup organizat la banca. Zic tanti nu se pune, fii atent ce hitrtiutza faina am eu de la banca care a emis cecul meu - zice clar pe ea ca cecul a fost varsat in contul destinatarului!
Mai verifica tanti cu burtosul, de proprietar, mai da ceva telefoane, si vine triumfatoare inapoi: Bai! Vezi ce draq facura aia la banca cu cecu tau ca in cont la burotsu n-a ajuns!
Mama ce m-am enervat pe doamna banca! Iete asa de tare ca m-am urcat in taraboanta din dotare si tzushti in coltzul strazii la pezevenghii cu pricina. Ma reped vertignos pe usa hotarit sa ma infig in ala de la ghiseu si sa chem si cel putin un superviser. Daca nu chiar doi.
In hol elanul mi se diminuaza. Nimeni la ghiseu. Liniste deplina. Si o voce: Domnu, matalutza cu ce problema pe la noi? Posesoarea de voce, o tanti cu fatza de gospodina, intre doua virste, pitita intr-un cubicul cu geamuri fumurii. Pe geam scrie Personal Banker.
Imi creste iar inimioara, cu adrenalina cu tot si dau sa ma reped in tanti. Ii explicitez modulu cum ca sa vezi ca cecul meu a ajuns cine stie unde, convins ca o fac praf si in cepe sa plinga de simpatie. Iete insa ca madama nu se emotioneaza deloc. Zice: da chitanta de la depozit ai matale? N-am! Ca nu mi-ati dat! Etete! ba ti-am dat, noi dam chitante la toata lumea la toate operatiunile! Uite ca mie nu mi-ati dat! Si stii dece ca am facut depozitul la drive-in!
(Nota tehnica: Bancaritul la drive-i ne cam asa: daca vrei banutzi e un ATM la care ajungi frumos sa butonezi daca scoti mina pe geam, daca vrei altceva - depozite, facturi, etc si etc - apare frumos un tub de transport pneumatic, d-ala de-al lui Big Brother in cartile lui Orwell, unde viri matale frumos ce ai de virit si el pleaca lelea in sus pe o tzava)
Nici asa n-am emotionat-o pe cucoana. S-o crezi mata ca la drive-in nu se da chitanta! Pina la urma a inceput sa-mi para asa de rau ca nu am chitanta ca am inceput sa-mi caut tot soiul de scuze si sa o intreb rugator pe tanti daca nu se poate face ceva si fara chitanta.
Stai sa vedem! M duc sa verific! si pleaca suveran cu copia cecului meu in mina, cu aere de regina care acorda favoruri supusilor nedemni. Si sta.... Si sta. Si sta.
Si imi stau si mie nervii in git. Din ce, in ce. Si imi aduc aminte ca eu sint de fapt pagubitul, ca ei au facut o timpenie si ca e imposibil sa nu aiba si ei vreun fel de copie a depozitului. Si ca toata mascarada cu chitanta a fost ca sa ma puna la punct. Si ca au reusit :D
Vine. Tanti. Cu inca citeva hirtiutze in mina in plus fata de cele cu care plecase. O fi de bine?!
Este. L-am gasit!, zice. Stim ce s-a intimplat. A fost facut depozitul i nalt cont decit trebuia. Pai de ce?! intreb anemic. NU l-am scris eu corect? Nooo, a facut o greseala casierul si a dublat o cifra din numarul de cont. OK, zic, e omeneste se intimpla, sinteti si voi obositi... Mdea... Da' acuam sa vedem cu mfacem sa recuperam banii.
Pai e simplu nu? Ii scoti din contul prost si ii pui in ala bun.
Zis... si in cele din urma facut. In cele din urma adica dupa inca o jumatate de ora de parlamentari telefonice. Parlamentari folositoare la numeroase chestii: prima fiind ca tanti a invatat sa foloseasca bucata relevanta situatiei din softul pe care il foloseste banca, alta fiind ca a luat aprobare pentru mutarea banilor de la vreo 3 insi - ultimul fiind ditai managerul, altele mci si mai marunte, inclusiv ce parola ii trebuie ca sa se conecteze la nu-s ce baza de date unde poate sa vada daca s-a facut transferul.
Si pentru mine a fost folositor timpul asta. Am invatat de exemplu ca exista un Help Desk special pentru manageri. Adica suni acolo si musai iti raspunde un manager. Help Deskul cu pricina e util cind tre sa faci ceva si managerul tau nu e linga tine.
Apoi am invatat ca intr-o banca american si ca sa te duci la buda trebuie sa ai aprobare de la un manager. Apoi am intles si de ce: fonctinarul bancar obisnuit nu are trainingul necesar ca sa se duca la buda de capul lui. Iete ca dovada nenea care a facut greseala cu cecul meu. Daca intreba un manager nu se prindea ala de greseala? Cum? indraznesc sa intreb. NU STIU! Eu nu sint manager!, imi raspunde doamna binevoitoare.
Toate astea mi le-a explicat doamna dragutza cu fatza de gospodina intre doua virste. Pe un ton foarte asemanator cu cel pe care il folosesc chiar eu cind ii explic copilului de ce sa ii dai colegului de gradinitza cu scaunul in cap nu e idee chiar buna. Asta desi la Tom si Jerry miscarea cu pricina e de referinta.
De fapt toata polologhia de mai sus a fost ca sa va descriu cum mi-am petrecut Simbata dimineata. Si cum merg lucrurile intr-o banca americana. Si ca banca se numeste Chase. Si ca e una din cele mai mari din lume.
Si ca, printe altele, din acelasi holding mai face parte si agentia de credit Morgan Stanley. Care pune note altora la cit de eficienti sint economic. Oare de filiala Chase Bank de la intersectia Custer Av cu Stacy Rd s-or fi ocupat vreodata?
P.S.: Oare ce nivel de manager de la Chase Bank se poate prinde ca intre numele scris pe cec si titularul contului in care se face un depozit exista o diferenta?!
marți, 17 noiembrie 2009
Project Natal
Anyways, ieri am citit despre Project Natal, ultima gaselnitza de la Microsoft. Nu le-am mai zis Micro$oft, pentru ca, desi probabil ca sint o droaie de $ in joc, mi se pare ca e chiar o chestie extraordinara. Si imi aduc aminte de o declaratie a lui Bill Gates de acum ceva ani cind spunea ca dintre competitori ii este frica numai de Nintendo. Pe vremea aia Nintendo era la nivel de Super Mario, XBox nu exista, iar Playstation se juca cu chestiunea in tzarina, asa ca toata lumea a zis ca Bill s-a dus cu pluta. Iata ca intre timp Nintendo a facut Wii, XBox a fost (este) un hit, iar MS merge mai departe si se pare ca o sa scoata pe piata un proiect fabulos.
Din cite stiu cutiutzele cu pricina au fost livrate la dezvoltatorii de jocuri in Iunie, asa ca ma astept ca de Craciun sa le putem cumpara din magazine. Si tare imi vine sa cred ca ma apuc si eu de jocuri pe calculator :D
joi, 12 noiembrie 2009
Out of my league
Cum sint eu mai circotash din fire si cum subiectul ETL-urilor ma pasioneaza de mult am (incercat sa) intrat in tot soiul de discutii cu tipii care conduc trainingul, incercind sa aflu cit mai multe. Mi s-a raspuns amabil, atit cit stiau si ei, iar cind au simtit ca nu mai stiu, sau ca nu mai vor/pot sa spuna mi-au sugerat sa trimit un email la help deskul lor.
Obisnuit cu modul in care merg treburile prin organizatiile mari am trimis in dorul lelii un mail la adresa respectiva. Mare mi-a fost mirarea cind intr-o jumatate de ora am primit si raspuns.
Frumusetea vine acuma... Deci, eu sint Gica de la firma Cucu SRL, care intr-adevar e client dar nici pe departe printre cei mai importanti, n-am nici o treaba direct cu produsul respectiv, e prima data cind apelez la HD-ul lor si, cu toate astea, primesc raspuns in jumatate de ora. Suna deja bine, nu?
Si totusi... Cel mai fain devine cind vezi cine iti raspunde la mail. Pai cine sa fie vreun amarit din Bangalore platit cu 1 dolar pe zi, care nu stie decit sa noteze ce zici tu... Ei bine de data asta nu, domnul care mi-a raspuns la email se numeste Chris Arnesen, e american get-beget, cercetator post doctorand la Carnegie Melon, doctor in Fizica la MIT si licentiat in Fizica la California Institute of Technology. (Pt. conformitate: http://www.linkedin.com/pub/chris-arnesen/a/868/606)
Asta e omul care mi-a raspuns mie la Help Desk... Oare cine face design si dezvoltare la astia?!!!
Tien, voila du boudin
Carevasazica boudin ar insemna exact un cirnat cu singe. Suna nashpa da' e bun :) Mai ales ca le boudin cajun se face cu orez in loc de singe. Mai e si varianta belgiana care foloseste lapte in loc de orez si chiar mai fin si interesant la gust.
Le boudin mai e si numele marsului Legiunii Straine. Asta pe motive de patura rosie infasurata si legata pe ranitza care arata fix ca un cirnat. Versurile is cel putin haioase la inceput cind impart astia cirntzi la toata lumea mai putin la belgieni. Ce-au cu blegienii? Pai acu ceva ani la un rege blegian i-a venit idea sa nu le mai dea voie la supusi sa intre in Legiune... asa ca "pour les Belges y en a plus, ce sont des tireurs au cul".
joi, 5 noiembrie 2009
Doar atit
"Toate au fost la timpul lor. Acum vreau să fiu porumbelul cel bun şi şarpele cel înţelept. Dar eu nu pot să fiu înţelept. Că uite, doar o întrebare îmi pui şi gata, mă şi enervez. Şi dau în el şi nu mai iese în turul 2", spune Becali în Libertatea.luni, 19 octombrie 2009
M-a lovit
Deunăzi m-a lovit spiritul civic. Fix in moalele capului. M-ai bine că m-a lovit spiritul, fie el şi civic, decît să mă lovească trenul.
Se făcea că mă indreptam hotărît spre autostradă. Intre mine şi bucata serioasă de asfalt o barieră. Nervoasă rău bariera cu pricina. Clipocea de mama focului, sclipeau luminile de avertizare, tot tacamul, doar doar te-oi feri şi pe tren nu l-oi nimeri. (Vedeţi ce vine rima la mine?)
Anyways, opresc liniştit şi ma pregătesc de aşteptat. Dupa ce aştept vreo 2 minute mă prind că ceva nu-i în regulă. Şi anume bariera fîlfîie, piuie dar nu se lasă. Trenul dracul ştie dacă vine. Mă strecor pîş – pîş peste calea ferată.
Şi atunci m-a lovit. Spiritul. Civic. Am sunat la un număr afişat pe lîngă barieră şi culmea că a mai şi răspuns cineva. M-aş fi mulţumit şi cu un robot, dar nu, era un omuleţ in carne şi oase. Şi amabil pe deasupra. Şi-a notat frumos povestirea mea şi a zis ca o să trimită pe cineva sa verfice.
Minunea s-a concretizat: cînd am ieşit de la servici peste cîteva ore măreaţa barieră funcţiona de mai mare dragul.
La bilci
Am fost la bilci. Simbata. Comedie mare domle. Nu prea stiu exact ce-ar insemna in traducere dar Texas State Fair imi suna in genul "intreprinderilor" culturale sovietice, ceva gen Circul de Stat.Numai numele seamana. Asta de aici e americanesc suta la suta. Si texan mie la suta. Adica prima faza ar fi ca e mare, mare de tot. Nu stiu cit de mare ca io dupa vreo 3-4 ore am obosit si nu cred ca vazusem mai mult de un sfert.
Si popor era mult, mult de tot. Nu cred ca am vazut atitia americani la un loc niciodata. Si culmea ca nici nu aveau masini. Adica le aveau dar nu cu ei. Le aveau parcate la vreun kilometru si mai mult pe 20 de para. Asa m-am si prins ca am ajuns la tirg: erau mai multe masini la un loc decit is in toata Romania. In toate locurile.
Cum ziceam si oamenii erau multi. Cred ca mai multi decit masinile, dar nu poti fi siguri - pe aci sa mergi doi in masina e de mirare. Ce-am mai remarcat la oameni: dimensiunile epocale - astia cred ca-s nascuti obezi, tricourile cacanii - culoarea echipei de fotbal ( cu mina) locale, haleala omniprezenta si felurita - piscacioasa in principiu, inghesuiala permanenta - la ce naiba nu stiu, zimbetul timp - ditamai talanul te calca fix pe bataturi si apoi se ride la tine.
La haleala e organizare serioasa. Intii iti cumperi matale cupoane. 1 dolar, 2 cupoane. Cupoanele is bune pt mincare si beutura. Un burger era vreo 10 cupoane, ho(t)do(ro)g-ul tot asa - de obicei in varianta bashtinasha de chilli dog, jalapeno umpluti vreo 12, bulane de curcan afumate 16 si o bere 12. Apa 7. Totul in cupoane pt poporul muncitor si transpirator ca intre timp aparuse si soarele. Se mai halea en gross vata de zahar si porumb fiert. Cu unt sa umple burdihanul mai bine. Numa' mici n-am gasit desi sa mor c-am cautat.
Cea mai mare inghesuiala era la niste mexicani, care vindeau si ei d-ale casei: nachos, tamales, tacos si binenteles jalapeno. Jalapeno asta e un fel de sport national. Se maninca cu orice. E si inghetzata cu jalapeno. Mai aveau mexicanii ceva ciudat rau: deep fried latte. N-am avut curaj sa incerc; io d-abia beau lapte fiert daramite prajit.
Culmea era ca la tot puhoiul de oameni si mincarea aferenta nu vedeai o hirtiutza pe jos. De fapt daca te gineai bine o vedeai, da' imediat aparea unul cu ditai cosul si o inhatza. Ce draq facea cu ele nu m-am lamurit, da' era pasionat rau.
In afara de haleala nu prea am inteles despre ce mai era tirgul. Adica io am facut poze la moace de ciudatzi si am dus copilu sa vada animale. Am numit aici o gramada de iepuri, gaini, bibilici, porci, girafe si alte alea. In principiu cam tot ce-i ierbivor si n-are intentia sa te haleasca. Astea erau animalele nu ciudatzii.
Atractie mare era stadionul cu meciul aferent. Stadionul se afla fix in mijlocul... In mijlocul la chestia unde a fost tirgul. Complex parca suna comunist, parc nu era ca nu prea vedeai iarba si flori. In sfirsit, stadionul se afla in mijlocul la ce-o fi fost acolo. Mare, nu gluma, aproape 100,000 de omuletzi se zgiiesc din tribune. Plus vreo citeva mii de amaritzi care nu mai prinsesera loc si se agitau pe afara la niste ecrane. Anyways... Era meci mare Texas Longhorns vs Oklahoma Sooners. Hai ca de ce au aia din Texas nume de vaci e usor de inteles, da' sa-l vad io p-ala care stie ce draq inseamna Sooners?! (Da' fara Google!)
Meciul ca meciul ca oricum nu inteleg nika din "sportul" asta, da' fanii erau durerosi: vacile/taurii in cacaniu, sooner-i in grena, toti cu ciocate, blugi si rochii cu talie inalta. Toti blonzi, peste 1,80, peste 90 de kile, toti cu sepci/palarii. Si toti urlau de mama focului pt echipele respective. Cica pina la urma i-a batut Texasul pe oklahomezi. Apropos, asta era meci din campionatul universitars si tot era mai multa lume ca la toate etapele din campionatul romanesc de fotbal. La un loc.
In rest: expozitie de masini calarite de toti amaritzii care-si faceau poze in lexus-uri, lincoln-uri si cadillac-e, talcioace cu tot soiul de prostii supervaluate, dansuri folclorice - cica ethnical diversity, jocuri pt copii, curse de porci - mama ce fug porcii astia!, avioane care trageau reclame dupa ele - asta a fost cel mai fain, nu vazusem decit in filme, expozitie de "ce tari is latino la sport" - sa mor daca am inteles sensul asteia dar ocupa ditamai cladirea, politzai cu umbrela, multime imbracata cacaniu sau grena. Dupa stat.
Io cam atita am vazt. O mai fi fost, macar astea repetate si tot or mai fost ca mai era destul spatiu.
Na, ca-l uitai pe Big Tex. Asta e un papushoi de vreo 30 de metri, imbracat in cowboy (sic!) care sta la intrare. Numa palaria e cit masina mea. Cica si vorbeste, da cu mine nu s-a exprimat. Poate s-a prins ca nu-s texan. Probabil pt ca nu aveam tricou cacaniu.
P.S.: taman am citit ca fraierii participanti au/am cheltuit 25.7 milioane de para numa pe mincare. Halal recesiune bre!
marți, 13 octombrie 2009
Care mai aveti veleitati de fotograf...
Ca sa nu va mai plictisesc cu vorbe, iete aci:
Cum zicea un amic: "software... nu interfata pt baze de date". Culmea culmilor: exista soft si in afara aplicatiilor enterprise!
P.S.: se pare ca chestie e chiar pe bune desi pare rupta din StarTrek http://cg.cs.tsinghua.edu.cn/montage/home.htm
vineri, 2 octombrie 2009
Legally Blonde
Una din minele de aur pentru pretenii avocatzei e faza cu discriminarea. De orice fel o fi ea. Probabil ca mai multe legi decit pe tema discriminarii nu se exista pe lume. Si daca te pune draq sa te apropii cit de cit de subiectul cu pricina ai luat-o in freza. Sint si o gramada de sintagme si concepte inventate pe tema discriminarii. Aia care ma pe mine la melodie e "politically correct". Daca nu esti politically correct ai pus-o. Cum poti sa nu fii politically correct? Pai aproape in orice fel... Ca de exemplu daca esti in autobuz si cedezi locul la o tanti insarcinata. Te da in judecata de nu te vezi ca ai discriminat-o. Sau ia asculta matalutza un Metallica la servici. Daca aude colegul de cubicul care se intimpla sa fie baptist, te da in judecata ca aia urla despre venerarea diavolului si mai stiu eu ce precepte anti-crestine care-l violenteaza pe el la urechiuse... Si cite si mai cite...
Una insa mi-a sarit in ochi mai zilele trecute. Ochii sint inca la locul lor. Se facea ca era un nene Rambo de profesie. Mai precis colonel prin Special Ops, expert in tehnici antiteroriste, printre altele si advisor pentru Casa Alba. Bashca participant activ la razbele de prin Panama pina prin Rwanda. Buun...Dupa ce vineaza el o gramada de Bin Laden-i - nu va faceti griji ca p-ala adevaratu nu l-au prins - don colonel se gindeste el sa le zica la revedere la aia din armata si sa se angajeze analist in probleme de terorism international la Biblioteca Congresului. Zis si facut. Se duce omul la un interviu, aia pica pe spate de ce calificari impecabile are omuletzul nostru si in deplina admiratie il cheama la un al doilea interviu, probabil asa de detalii inainte sa-l bage-n piine. Vine omul si la al doilea interviu, cu inima linistita ca doar fusese practic acceptat deja cind, minune mare, aceiasi interviatori il resping fara drept de apel. Ce sa fie, ce sa fie?!Pai sa fie cam asa: la al doilea interviu don colonel s-a prezentat imbracat in fustitza si le-a zis la aia sa-i spuna Diane. Ooops! Se pare ca don colonelu suferise toata viatza de "gender dysphoria", adicatelea era transexual. Si acushi, la sugestia doctorilor, se pare ca se decisese in sfirsit sa treaca de partea cealalta si sa devina femeie. Cu operatie de schimbare de sex cu tot.
No, pai si daca domnul - sau doamna? - colonel n-a fost angajat, ce sa faca si el? Pai i-a dat in judecata pe aia de la biblioteca de nu s-au vazut. Si a mai si cistigat! Printre altele a cistigat aproape juma de milion de para si aia au fost obligati sa-l angajeze.Asa-i ca-i misto sa fii politically correct?! Pai daca nenea vrea sa fie (legally) blonde, ce ma deranjeaza pe mine?!
Mie ce mi-a placut la toata povestirea e ca se pare ca unii macar - judecatorii - au inteles ca libertatea inseamna mai mult libertatea de avea arme de vinzare la bacanie. Astept cu interes ziu cind unii - aceeasi poate? - vor intelege ca "libertatea" in privinta armelor nu e libertate ci prostie.
P.S.: pentru conformitate vezi Washington Post sau un interviu cu tanti pe youtube
luni, 14 septembrie 2009
Din ciclul: Ce criza mea?! - Episodul 1: GM - continuare
Sincer mi se pare tare chestia, trebuie sa ai ceva forta sa faci asa ceva.. Sau sa fii chiar disperat :D I-a facut din vorbe pe Hyundai care au ceva de genul "daca te da afara de la munca aduci masina inapoi si iti dam banu".
Te pomeni ca chiar s-a restructurat GM-ul?! Iar sindicalistul burtos si betiv bailout-at de Obama a pus mina la munca. Ce-ar mai fi...
marți, 8 septembrie 2009
Din ciclul: Ce criza mea?! - Episodul 2: FED
Acuma treba lor, n-au decit sa dea cui vor si ce vor... Putin asa la un colt ma priveste si pe mine, ca platesc si eu taxe pe aci, dar hai sa zicem ca nu-i capat de tara din asta.
Ce m-a distrat teribil e ca oamenii isi vad de treaba si trag cu dobinzile si la banutzii dati de guvern la bailout-uri. Mai precis au reusit sa scoata vreo 4 miliarde de dolari din asta... Pina acum. Ca grosul de-abia urmeaza.
Chiar ca e tara tuturor posibilitatilor si America asta. Intra unii in faliment, guvernul ii scoate din kk cu un imprumut, banii sint trecuti prin banca nationala - asta e mai mult banca decit nationala si mai e si privata - si baietii isteti - cin' sa fie, cin' sa fie?! - fac 4 miliarde.
P.S.: apropos, ghici cine e noul Chairman of the Board la GM? Fix nenea Ed Whitacre care inainte a fost CEO la AT&T. Am io asa o idee, mai din interior, ca AT&T nu e chiar pe val :D
P.P.S.: asa ca fini cunoscatori ai situatiei, nu e asa ca-s destepti americanoshii?! mmm... nu chiar! astia 4 miliarde is adunati din cele 700 imprumutate la marile banci, care au inceput sa isi plateasca imprumuturile... ceea ce uita lumea e ca de fapt bailout-ul e mult mai mare decit ce s-a dat la banci, probabil cel putin de 4 ori mai mare. Si aia sint bani care e slaba speranta sa fie vreodata dati inapoi. Asa ca deci, 4 miliarde e bune, dar nu in comparatie cu 3000 si ceva... dar daca alea 3000 au fost luate de la 200 milioane de fraieri iar alea 4 se distribuie la 1000 de wise guys? :D
miercuri, 26 august 2009
Stirea la romani
Fain de tot: inregistrarea are 53 minute si 56 secunde. Cam 50 minute sint cu si despre Madonna. Mai mult despre ca tipa i-a cam fentat pe reporterii lu' Peshte. Restul de 3 minute si 56 secunde sint cu un nene care a intrat cu masina in gardul unei terase, plus Sandra care-si cere scuze ca s-a termenat jurnalu fix cind sa zica si ea ceva care sa nu fie despre Madonna.
Pai Stolo cu domnu Michael era chiar simpatic... Astia sint grotesti. Io-l prefer pe Paulica de la Roman.
marți, 18 august 2009
Cine trece-n Valea Seaca...
Si adevaru e ca astia umbla cu puscociu la ei toata ziua... Mai mult de jumate din colegii mei au pistoale prin torpedouri, ditai gunul i l poti lua cu o suta si ceva de para de la Walmart, iar permis de port arma iti trebe numai pentru "concealed gun". Adica daca meri ca ala cu puscociu la vedere e OK.
In alta ordine de idei e unu la mine-n cartier, altfel zona destul de high class, care are un Hyundai Tiburon cu usa ciuruita de gloante... O fi de avertisment?! Cert e ca pe mine ma cam ia cu tremurici trec pe linga.
Mai acu citeva luni suna o babutza la 911 si zice ca e unu care isi face de cap pe la ea prin bucatarie, noaptea pe la 2. "Ce sa fac, sa-l impusc? Ca am un shotgun..." " Lasa-l madam, ca venim noi acushica sa-l prindem" se aude pe fir. "Bine!", zice baba... Si apoi: POC!... Asa a ramas lumea fara inca un mexican.
vineri, 29 mai 2009
Ozark Mountains, AR
Partea nasoala e ca Dallas-ul a fost inventat fix "in the middle of nowhere" adica nu prea e nimic interesant de vazut la o distanta decenta. Carevasazica ca sa fie cit de cit ceva de facut in weekend trebuie sa te calatoresti nu gluma. Asa ca deci purceseram noi la o excurise fix in Ozark Mountains, in Arkansas... Mare vitejie, nu? Ca doar AR e stat vecin cu TX... Corect numa ca pina la Ozarks is fix vreo 8 ore de condus :D
Ceea ce am si facut, mai greu, mai incet, mai cu opriri, noroc cu 2 soferi si cu un bebe deosebit de cuminte (asta a surprins chiar placut, ne asteptam la lupte serioase).
Anyways, pina intre cele din urma pe la 10 seara ajungem si la Trimble Creek Lodge, fix pe malul lacului Bull Shoals. Ne-am zgiit putin la peisaj, dar nu se vedea mare brinza sa ca am aminat sight-seeing-ul pe a doua zi... Care a inceput vijelios pe la 6 de dimineata odata cu sosirea unor prieteni care nu putusera sa plece decit noaptea din Dallas. Cum somnul era oricum irosit, am continuat cu o excursie pina la lac si un pescuit. Sau incercare de...
Altfel frumos tare pe acolo: cabana e fix in mijlocul padurii, urmatorul vecin e la vreo 5 km, gratarele au mers de minune (bine ca nu ne-am bazat pe rezultatul pescuitului), Sonia s-a simtit minunat sa se tavaleasca prin iarba, lacul arata minunat si apa e calda. Din pacate (sau din frica mai precis) n-am avut curaj sa innot in baltoaca cu pricina... asta dupa ce am vazut un sarpe care se plimba ca la mamica lui acasa pe linga undita mea. Cred ca am parut speriat rau, pentru ca nenea apropitarul a a tinut sa ma linisteasca: "A, in apa n-am mai vazut decit odata serpi! In shimb pe mal... in fiecare luna scoit vreo 2-3 din gradina... De multe ori d-astia prietenosi: cu clopotzei si copperheads!". So much for swimming... si nici la pescuit parca nu prea ma indemna inima sa stau prea aproape de apa :)
Noroc ca la gratar ma pricep mai bine decit la pescuit si e si mai sigur...
Duminica am tras o excursie prin imprejurimi... Am gasit barajul care formeaza lacul cu pricina, cu un riu imens in spate (White River), plin de pastravi... Asa zice lumea ca de mine nu s-a lipit nici unul, desi am vazut o multime de omuletzi facinsu-si de lucru cu minciogul.
Altfel, o multime de satuletze dragutze cu aroma de inceput de secol si mincare excelenta la Soddie's in Flippin, AR.
Plus la cabana gazdele ne asteptau cu ceva brownies si inghetata, home made si excelente pe deasupra.
Cam asa fu excursiunea cu pricina... Mai multe poze pe aci.