The American Way

Can I carry weapons in my vehicle across Hoover Dam?

Yes, as long as their transport complies with state and federal standards, i.e. guns must be unloaded and in compliance with concealment laws. Also, no more than 1000 rounds of ammunition may be transported across the dam.

Adica asa de un macel mic... de un razboi n-ar ajunge.

Pt. conformitate: http://www.usbr.gov/lc/hooverdam/crossingguide.pdf

Uite cine vorbeste

Se facea ca primesc un telefon, relativ inflamat, de la o tanti. Tanti cu pricina e "property manager" la casa in care stau. Property manager e un fel de tampon intre proprietar si chirias, adicatelea proprietaru are bani si case si nu are timp si chef... sa se ocupe de chiriasi. Asa ca tanti se baga pe fir, vorbeste cu mine si da mai departe pe goarna la nenea obez care joaca golf si inchiriaza case. Pe parcurs face si o sumedenie de bani. Zic io, ca am vazut-o ca se da intr-un Lexus. C-asa-i moda americaneasca: si femeia de servici se numeste floor manager.

Anyways, tanti se bosumflase pe motiv ca nu i-a ajuns cecul cu chiria. Acuma io is uituc rau si in mod normal nu m-ar fi mirat sa fi uitat sa-l trimit, dar de data asta aveam martori famelia personala ca mersesem in grup organizat la banca. Zic tanti nu se pune, fii atent ce hitrtiutza faina am eu de la banca care a emis cecul meu - zice clar pe ea ca cecul a fost varsat in contul destinatarului!
Mai verifica tanti cu burtosul, de proprietar, mai da ceva telefoane, si vine triumfatoare inapoi: Bai! Vezi ce draq facura aia la banca cu cecu tau ca in cont la burotsu n-a ajuns!

Mama ce m-am enervat pe doamna banca! Iete asa de tare ca m-am urcat in taraboanta din dotare si tzushti in coltzul strazii la pezevenghii cu pricina. Ma reped vertignos pe usa hotarit sa ma infig in ala de la ghiseu si sa chem si cel putin un superviser. Daca nu chiar doi.
In hol elanul mi se diminuaza. Nimeni la ghiseu. Liniste deplina. Si o voce: Domnu, matalutza cu ce problema pe la noi? Posesoarea de voce, o tanti cu fatza de gospodina, intre doua virste, pitita intr-un cubicul cu geamuri fumurii. Pe geam scrie Personal Banker.

Imi creste iar inimioara, cu adrenalina cu tot si dau sa ma reped in tanti. Ii explicitez modulu cum ca sa vezi ca cecul meu a ajuns cine stie unde, convins ca o fac praf si in cepe sa plinga de simpatie. Iete insa ca madama nu se emotioneaza deloc. Zice: da chitanta de la depozit ai matale? N-am! Ca nu mi-ati dat! Etete! ba ti-am dat, noi dam chitante la toata lumea la toate operatiunile! Uite ca mie nu mi-ati dat! Si stii dece ca am facut depozitul la drive-in!

(Nota tehnica: Bancaritul la drive-i ne cam asa: daca vrei banutzi e un ATM la care ajungi frumos sa butonezi daca scoti mina pe geam, daca vrei altceva - depozite, facturi, etc si etc - apare frumos un tub de transport pneumatic, d-ala de-al lui Big Brother in cartile lui Orwell, unde viri matale frumos ce ai de virit si el pleaca lelea in sus pe o tzava)

Nici asa n-am emotionat-o pe cucoana. S-o crezi mata ca la drive-in nu se da chitanta! Pina la urma a inceput sa-mi para asa de rau ca nu am chitanta ca am inceput sa-mi caut tot soiul de scuze si sa o intreb rugator pe tanti daca nu se poate face ceva si fara chitanta.

Stai sa vedem! M duc sa verific! si pleaca suveran cu copia cecului meu in mina, cu aere de regina care acorda favoruri supusilor nedemni. Si sta.... Si sta. Si sta.
Si imi stau si mie nervii in git. Din ce, in ce. Si imi aduc aminte ca eu sint de fapt pagubitul, ca ei au facut o timpenie si ca e imposibil sa nu aiba si ei vreun fel de copie a depozitului. Si ca toata mascarada cu chitanta a fost ca sa ma puna la punct. Si ca au reusit :D

Vine. Tanti. Cu inca citeva hirtiutze in mina in plus fata de cele cu care plecase. O fi de bine?!

Este. L-am gasit!, zice. Stim ce s-a intimplat. A fost facut depozitul i nalt cont decit trebuia. Pai de ce?! intreb anemic. NU l-am scris eu corect? Nooo, a facut o greseala casierul si a dublat o cifra din numarul de cont. OK, zic, e omeneste se intimpla, sinteti si voi obositi... Mdea... Da' acuam sa vedem cu mfacem sa recuperam banii.
Pai e simplu nu? Ii scoti din contul prost si ii pui in ala bun.

Zis... si in cele din urma facut. In cele din urma adica dupa inca o jumatate de ora de parlamentari telefonice. Parlamentari folositoare la numeroase chestii: prima fiind ca tanti a invatat sa foloseasca bucata relevanta situatiei din softul pe care il foloseste banca, alta fiind ca a luat aprobare pentru mutarea banilor de la vreo 3 insi - ultimul fiind ditai managerul, altele mci si mai marunte, inclusiv ce parola ii trebuie ca sa se conecteze la nu-s ce baza de date unde poate sa vada daca s-a facut transferul.
Si pentru mine a fost folositor timpul asta. Am invatat de exemplu ca exista un Help Desk special pentru manageri. Adica suni acolo si musai iti raspunde un manager. Help Deskul cu pricina e util cind tre sa faci ceva si managerul tau nu e linga tine.
Apoi am invatat ca intr-o banca american si ca sa te duci la buda trebuie sa ai aprobare de la un manager. Apoi am intles si de ce: fonctinarul bancar obisnuit nu are trainingul necesar ca sa se duca la buda de capul lui. Iete ca dovada nenea care a facut greseala cu cecul meu. Daca intreba un manager nu se prindea ala de greseala? Cum? indraznesc sa intreb. NU STIU! Eu nu sint manager!, imi raspunde doamna binevoitoare.

Toate astea mi le-a explicat doamna dragutza cu fatza de gospodina intre doua virste. Pe un ton foarte asemanator cu cel pe care il folosesc chiar eu cind ii explic copilului de ce sa ii dai colegului de gradinitza cu scaunul in cap nu e idee chiar buna. Asta desi la Tom si Jerry miscarea cu pricina e de referinta.

De fapt toata polologhia de mai sus a fost ca sa va descriu cum mi-am petrecut Simbata dimineata. Si cum merg lucrurile intr-o banca americana. Si ca banca se numeste Chase. Si ca e una din cele mai mari din lume.

Si ca, printe altele, din acelasi holding mai face parte si agentia de credit Morgan Stanley. Care pune note altora la cit de eficienti sint economic. Oare de filiala Chase Bank de la intersectia Custer Av cu Stacy Rd s-or fi ocupat vreodata?

P.S.: Oare ce nivel de manager de la Chase Bank se poate prinde ca intre numele scris pe cec si titularul contului in care se face un depozit exista o diferenta?!

La Market Street ghe vale

- Juma de pound de prosciutto va rog!
- Yes, Sir! Da' cum sa fie taiat? Mai subtire sau mai gros?
- Mai subtire ca doar e prosciutto!
- Ia vedeti, e bine asa?
- E bine!
- Pai nu da uitati-va atent! Nu vreti sa si gustati o bucatzica?
- Nu vreau! Taie matale acolo si gata...

Zimbet de copil nefericit. Nu vrei sa gusti din bucatzica mea :( In sfirsit se intoarce omu la taiat. Si taie, si taie... Dupa vreo cinci minute apare triumfator cu cele doua sute de grame ale mele, invelite in trei rinduri de hirtie si sigilate intr-o punga cu fermoar.
- Altceva va mai servesc?
- Pai mai pune mata si juma de pound de sopressata!
- Ce-i aia?
- Uite colea in galantar, salamul ala uscat tare - imi intind destul de zor sperind ca o sa vada ipochimenul.
- Aha! Da' cum o vrei taiata?
- Tot ca aia dinainte!
- Mda... Ia vezi e bine asa?
- E bine!
- Da nu vrei sa gusti?!
Imi aduc aminte de mutra nefericita afisata pe motive de refuz la prosciutto si iau bucatzica cu pricina. Zimbet pe 16mm. L-am facut fericit pe nenea?
- Asa-i ca-i buna? reuseste sa murmure prin zimbet.
- Buna! Da' n-o tai odata?!
- O tai, cum sa nu...
Harsh, harsh, hars cu minunata lui masinutza rotitoare si apare din nou cu pungulitza sigilata, cu trei stratri de hirtie cerata.
- Altceva mai doriti?
De parca nu imi ajunsese ca priveam de 15 minute la mezelurile atirnate apetisant ici colo, ma maninca undeva si zic ca mai vreau. Mortadella de data asta. Imi vine idea sa zic din prima sa o taie putin mai gros decit pe alea dinainte. Etete! Dai sfaturi la specialist?! Omul taie constincios o bucatzica si... Binenteles e "perfecta" la grosime si o maninc fara comentarii ca sa nu mai lungesc povestea. Zici... Dupa ceva taiat omului ii vine idea zilei:
- Auziti, da nu mai bine pun eu o hirtiutza intre feliile de mortadella ca sa nu se lipeasca una de alta?
- Pune domne!...
Deja sint imbujorat la fatza si cred ca si pulsul mi-a crescut ceva. Las ca-i bine, si-asa sint overweight, poate mai creste pulsul si slabesc uitindu-ma la vitrina cu mezeluri.
- Asa o hirtiutza la 5 felii o fi bine?
- Bine, bine!
- OK, la 5 felii o hirtiutza sa fie...
Si iar: harsh, harsh, harsh...
- Altceva mai doriti? aud intrebarea fatidica.
Si nu ma las... Decid ca deja nevasta si copilu s-au plictisit de moarte asa ca ce mai conteaza citeva minute... Si comand si niste leberwurst.

Acuma problema lu leberwurstu e ca e moale. Moale domne, ca doar e un fel de pate de ficat cu costum. Nu prea se pot face feliutze transparente din el. Asa ca ii dau omului un hint: nu mai face slice-uri ca te extenuezi, taie asa 200 de grame din baton si da-l incoace.
Zici ca i-a picat America-n cap... Adica cum fara slice-uri?!!!
- Pai si cum sa-l tai?!
- Taie domne asa vreo 2 inchi, baga-l in pungutza cu fermoar si in rest ramine intre mine si el!
Nope... Nu se poate. Omul e angajat sa faca slice-uri... Se uite la leberwurst, se uita la mine, se uita si la draga lui mashinutza, se uita sa vada daca nu e vreun supervisor pe aproape... Cind termina de studiat peisajul, imi zice:
- Mashinutza mea vestita nu face decit felii de grosime maxim 1 inch ... Ce facem?!

Sincer am inlemnit... Cum draq nu-l duce capul sa taie cu cutzitul?! S-a nascut cu mashinutza de taiat in mina? E frate cu ea? Au alta relatie personala si nu vrea sa o supere?
Ma decid sa-l incerc sa vad daca mai are altceva decit mashinutze prin capatzina.
- Auzi, ce zici daca imi tai 2 bucatzi de cite 1 inch cu mashinutza matale?
- Wow! La asta nu m-am gindit... Acushi le tai!

Harsh, harsh, 3 hirtiutze, 1 punga cu fermoar... Inca un client fericit... oare citi o reusi sa serveasc intr-o zi de lucru?! Daca sint toti ca mine - el sigur e tot ca el - nu mai mult de 20. Grea si viatza de vinzator de mezeluri. Oare s-o plati bine?

Ozark Mountains, AR

Se facea ca Lunea trecuta (25/05) se serbeaza pe plan local Memorial Day. Ceva de genul Zilei Eroilor, militari binenteles... Prilej de iesit la iarba verde, gratare si ceva manele americanesti, am numit aici muzica country. Totodata weekend prelungit... Apropos, americanosii e desteptzi cel putin la faza asta: fac ce fac si sarbatorile nationale is fix linga weekend, daca nu sint se muta; asa ca se poate trage o plimbarica :) Mai ales daca iti mai iei si o zi libera in plus.

Partea nasoala e ca Dallas-ul a fost inventat fix "in the middle of nowhere" adica nu prea e nimic interesant de vazut la o distanta decenta. Carevasazica ca sa fie cit de cit ceva de facut in weekend trebuie sa te calatoresti nu gluma. Asa ca deci purceseram noi la o excurise fix in Ozark Mountains, in Arkansas... Mare vitejie, nu? Ca doar AR e stat vecin cu TX... Corect numa ca pina la Ozarks is fix vreo 8 ore de condus :D

Ceea ce am si facut, mai greu, mai incet, mai cu opriri, noroc cu 2 soferi si cu un bebe deosebit de cuminte (asta a surprins chiar placut, ne asteptam la lupte serioase).

Anyways, pina intre cele din urma pe la 10 seara ajungem si la Trimble Creek Lodge, fix pe malul lacului Bull Shoals. Ne-am zgiit putin la peisaj, dar nu se vedea mare brinza sa ca am aminat sight-seeing-ul pe a doua zi... Care a inceput vijelios pe la 6 de dimineata odata cu sosirea unor prieteni care nu putusera sa plece decit noaptea din Dallas. Cum somnul era oricum irosit, am continuat cu o excursie pina la lac si un pescuit. Sau incercare de...

Pentru ca mai mult de o platica de vreo 300 de grame, care a avut neinspirata idee sa traga la linguritza, nu am prins nimic... Nu-i nimic perseveram. Ba chiar am capatat si sfaturi de la specialistul local, apropitarul cabanei, un nene simpatic si mare pescador. Cel putin teoretic pentru ca, cu stfaturi cu tot, in inca 2 zile de pescuti am reusit sa o mai prind pe sora, de aceeasi dimensiune, a platicii initiale si un biban de vreo 400 de grame. Cam putin... da' nici specialistu n-a luat decit un biban putin mai mare ca al meu :D

Altfel frumos tare pe acolo: cabana e fix in mijlocul padurii, urmatorul vecin e la vreo 5 km, gratarele au mers de minune (bine ca nu ne-am bazat pe rezultatul pescuitului), Sonia s-a simtit minunat sa se tavaleasca prin iarba, lacul arata minunat si apa e calda. Din pacate (sau din frica mai precis) n-am avut curaj sa innot in baltoaca cu pricina... asta dupa ce am vazut un sarpe care se plimba ca la mamica lui acasa pe linga undita mea. Cred ca am parut speriat rau, pentru ca nenea apropitarul a a tinut sa ma linisteasca: "A, in apa n-am mai vazut decit odata serpi! In shimb pe mal... in fiecare luna scoit vreo 2-3 din gradina... De multe ori d-astia prietenosi: cu clopotzei si copperheads!". So much for swimming... si nici la pescuit parca nu prea ma indemna inima sa stau prea aproape de apa :)

Noroc ca la gratar ma pricep mai bine decit la pescuit si e si mai sigur...

Duminica am tras o excursie prin imprejurimi... Am gasit barajul care formeaza lacul cu pricina, cu un riu imens in spate (White River), plin de pastravi... Asa zice lumea ca de mine nu s-a lipit nici unul, desi am vazut o multime de omuletzi facinsu-si de lucru cu minciogul.

Altfel, o multime de satuletze dragutze cu aroma de inceput de secol si mincare excelenta la Soddie's in Flippin, AR.

Plus la cabana gazdele ne asteptau cu ceva brownies si inghetata, home made si excelente pe deasupra.

Cam asa fu excursiunea cu pricina... Mai multe poze pe aci.

Viva Mexico! (1)

De la inceput trebuie sa declar ca aceasta scurta vacanta m-a transformat intr-un fan al Mexicului. Am plecat la drum destul de indoit, in mare parte influentat de numeroasele review-uri negative despre tot ce inseamna Mexic, review-uri pe care le gasesti pe mai toate site-urile de turism. Toata lumea lauda frumusetea naturala a tarii dar se plinge de mizerie, de lipsa de securitate, de faptul ca apa de la robinet nu e potabila, de vinzatorii ambulanti care te hartuiesc la tot pasul, de coruptia politiei si functionarilor oficiali, etc, etc... Nu am fost in stare atunci sa inteleg cit de partinitoare sint review-urile cu pricina si cit de nedrepte.

Zborul de la Dallas la Cancun dureaza cam 2 ore jumate si odata ce aterizezi esti in alta lume. S-a terminat cu raceala betonului din zgirie nori si autostrazi, cu planitudinea peisajului texan si blazarea locuitorilor... Mexicul este viu! Traieste prin bogatia de culori care te intimpina la tot pasul, este viu ca jungla care impresoara aeroportul, este animat ca multitudinea de "agenti de turism" care te asalteaza cu oferte de cum iesi din aeroport, este organizat si disciplinat odata ce reusesti sa te faci inteles, oamenii sint comunicativi, curiosi si amabili, peisajul este incredibil.

O singura companie de transport este autorizata sa lucreze in aeroportul din Cancun, asa ca toata agitatia vinzatorilor de bilete este doar in virtutea inertiei: preturile sint aceleasi la toti. Din Cancun in Playa Del Carmen, aproximativ 80km, se plateste $28 dolari de persoana intr-un microbuz sau $96 pentru un taxi. Totul cu bilet si chitanta.
Microbuzul ofera, relativ, comfortul celor similare din Romania. Dolarii americani sint acceptati universal, dar e mult mai avantajos sa folosesti un ATM si sa platesti in pesos. In microbuz te intimpina un afis mare: "My name is Alberto and I will do my best to provide you a safe journey. Tips are not included in the price of the ticket and are highly appreciated." Atit... Nu am auzit niciodata de la un mexican sa ceara direct un bacsis!
Autostrada Cancun - Tulum, care trece si prin Playa Del Carmen, este excelenta dar un pic aglomerata. Calatoria ne ia vreo 50 minute, dupa care debarcam la Viva Maya Wyndham All Inclusive Resort.
E adevarat ca pe drum intilnesti tot soiul de satuletze cu cocioabe de mai mare dragul, dar nu neaparat mai nashpa decit cele pe care le-am vazut prin Oklahoma, Arkansas sau, de ce nu, in Cipru si Romania. Ce arata a locuinta normala insa e vopsit in cele mai tari culori posibile :) Fatadele roz, portocalii, rosii sau mov sint la ordinea zile, adaugind la culoarea locala.

Da, am stat la un all inclusive. De ce? De fraier... de la review-uri mi se trage :D M-am gindit ca o sa fie mai sigur, mai simplu si mai usor, mai ales cind calatoresti cu un copil de 2 ani. A fost o alegere buna? Si da si nu... Oricum daca calatoriti singur sau intr-un grup numai de adulti incercati ceva ca Hotel Brisa (mai ales cel din Ixtapa Zihuantanejo) daca banii nu sint o problema si vreti sa va bucurati de tot luxul posibil, sau Tierras Del Sol in Tulum daca visati sa va treziti intr-o pallapa, in zgomotul valurilor.

Viva Maya Wyndham este un hotel care cindva a fost foarte frumos. Frumoase au ramas acum gradina, citeva zone in jurul receptiei si masa. In rest ar cam fi nevoie de ceva renovari, desi camerele sint decente, totul functioneaza ireprosabil, personalul e amabil si nu sta cu mina intinsa, se organizeaza tot soiul de spectacole si activitati (mai ales pentru copii), iar plaja este destul de buna. Ce nu mi-a placut in mod deosebit: nisipul de pe plaja - alb ce-i drept dar amestecat cu praf de corali ceea ce il tine rece tot timpul zilei, o binecuvintare poate cind sint 45 de grade afara dar nu ceva de dorit la 25, un nene care facea pe salvamarul si ma tot scotea de urechi din apa, piscina subdimensionata, coctail-urile botezate, restaurantele "a la carte"... A, si faptul ca nu exista internet in camere.
Chestii compensate de un bufet excelent, cel mai divers pe care l-am vazut vreodata, si o camera amplasata la maxim 20m de plaja :)

A doua zi am facut o excursie la XCaret, un (eco)parc de distractii la aproximativ 10km de Playa Del Carmen. Merita vazut mai ales daca sint si copii implicati in povestire :) Altfel, interesant oricum si extrem de bine organizat. Taxiurile care merg la XCaret sint reglementate chiar de parc: nu platesti nimic soferului se cumpara bilet de la casieria parcului de distractii, asa ca nu se pune problema de overcharge. Si e extrem de ieftin transportul... Intrarea in parc e destul de scumpa ($69) dar cred ca merita desi sint multe chestii neincluse in pretul de intrare, ca de exemplu o ora de innot cu delfinii, care mi se pare exagerat de scumpa la $149. Anyways, Soniei i-a placut tare mult, asa ca a meritat :)
Apropos, intr-un golfuletz mititel e amenajat ceva snorkelling: accesul din ocean nu e blocat decit de o plasa si inauntru sint adusi pesti destul de variati. Am avut ocazia sa innot alaturi de citeva dorade maricele, ceea ce e o experienta cel putin interesanta.


Ziua urmatoare am facut o excursie la Coba combinata cu ceva "aventuri" prin jungla. Coba este o asezare maya la aproximativ 100km sud-vest de Playa; a doua piramida ca inaltime din America de Sud (42m). Este mai putin celebra ca Chichen Itza (destinatia maya favorita in Yucatan), dar mult mai autentica: mare majoritate a cladirilor sint aproape intacte si piramida cea mare se poate inca escalada. E un urcus destul de abrupt, iar coboritul este pe masura. Mai ales daca le practici cu o zvirluga de 14kg si 2.5 ani in brate :) Privelistea vazuta de sus face sa merite efortul insa.
De la parcare distanta e de vreo 2km pina la piramide, asa ca poti inchiria o bicicleta sau o ricsa. Ghici ce am ales noi? :)
Ziua a continuat cu niste "jungle adventures" cam timpite si clar facute pentru turisti. In progrmaul excursie se vorbea de snorkeling intr-o cenote, ceea ce binenteles mi-a facut cu ochiul. Cenote sint o chestie specifica Yucatanului: solul este in cea mai mare parte calcaros asa ca apa de ploaie a sapat o multime de gauri care acum sint pline cu apa, oprita mai jos de stincile de granit. Chestiile astea erau folosite de maya ca rezervoare de apa dulce, pot fi foarte mari si in apa e o vizibilitate excelenta, mult mai mare ca in ocean. Din pacate cenote-ul nostru a fost cam timpenie... Acces foarte dificil si dimensiune foarte mica, nu prea se punea problema de snorkeling.
Anyways, dupa asta am mers cu kayak-ul pe un canal sapat prin jungla... Relativ interesant daca as fi reusit sa cirmesc kayakul mai bine :) Dupa care fugutza la un "sat maya", in fapt o asezare taraneasca relativ normala cu citeva prostii amenajate pentru turisti. Mai precis ripa unde se amenajase o coarda de rapel si un zipline. M-am dat si cu astea, ce sa fac, dar n-are nici un farmec dupa ce te joci cu aceleasi chestii pe munte. La sfirsit masa in compania acelorasi maya de mucava... Refried beans, enchilladas, pico de gallo si niste pui rosu. Decent, dar nimic extraordinar. Mai bine bufetul de al all inclusive decit papa lu (ma)maya :)

Day 3: snorkelling juma de zi la reciful din Puerto Moralles. Coralii nu se compara cu cei din Marea Rosie, dar pesti sint o multime. Cel mai fain e ca am vazut si citeva barracude, una de peste 2m. Sper sa imi fi iesit si ceva poze. drumul de acces trece printr-o mlastina, cu apa rosie de crustacee si acoperita de o jungla de mangrove. La marginea drumului a aparut la un moment dat si un corcodil sa ne salute. Simpatic de altfel...
Dupa amiaza am fost in oras pe "celebrul" 5th Avenue. Nu e ala din New York dar sint destule magazine pentru toate gusturile si buzunarele. Gap si Diesel se invecineaza cu chioscuri pline de suveniruri, Casa Tequila e vecina cu Senor Frog, mimi si artisti de tot soiul se gasesc peste tot, peste tot misuna sute de turisti si se vorbeste intr-o mie de limbi... Politie peste tot. Cel mai apropiat ca atmosfera mi s-a parut Las Ramblas in Barcelona.

Ultima zi a m petrecut-o cu succes lafaindu-ne la plaja si bucurindu-ne de soare, mare si liniste pe care probabil ca o sa ni le dorim cit de curind si nu o sa le putem gasi prea usor.

(Mai multe poze aici)

Gyration Universal Remote Control and Compact Keyboard

Am achizitionat jucaria cu pricina Simbata trecuta si trebuie sa zic ca deja am devenit un mare fan. Nu stiu cum m-am descurcat pina acum fara ea :)
Cum ziceam mai demult, mi-am construit un media center PC, care, impreuna cu un A/V receiver si boxele aferente, satisface cam toate nevoile mele multimedia. Nimic mai stresant insa decit sa trebuiasca tot timpul sa-mi misc fizicul pina la tastatura ca sa caut ceva pe web, sa ma intind dupa mouse ca sa pun un film sau sa trebuiasca sa caut si telecomanda receiverului ca sa modific volumul.
Si cum comoditatea e frate cu romanul iar burta incepea sa scada am luat masuri exemplare impotriva deplasatului pe cei citiva metri care ma despart de tastatura. Asa ca, in locul tastaturii si mouse-ului Logitech pe care le aveam, am achizitionat combinatia din titlu. Si Logitech-ul este wireless, numai ca astia, in inteligenta lor, au creat dispozitivele cu o raza de actiune de vreo 2 metri, ceea ce pentru un setup de home theater este total insuficient.

Anyways, Gyration propune ceva foarte interesant: o telecomanda/mouse si o tastatura compacta, cu raza de actiune de aproximativ 30 metri. Asta ar cam trebui sa ajunga, pentru ca de la 30 metri nu cred sa mai vezi ceva pe ecran, ca sa nu mai zic ca ar trebui sa ai o sufragerie cam mare :)
Tastatura e o tastatura si cam atit, insa este foarte comapacta (nu are taste numerice separate), cu un layout un pic schimbat (dar nu semnificativ si nu aiurea total cum am vazut la multe laptopuri) si, cel mai fain, are un suport pentru a o tine inclinata pentru easy typing care se dubleaza ca si cover cind nu folosesti tastatura (spre fericirea mea si supararea Soniei lipsita de una din ocupatiile preferate: batutul in taste, de preferinta cind incerc sa butonez si eu ceva :).
Telecomanda/mouse-ul este exact asa: mouse, pentru ca poti face tot ce poti face cu un mouse obisnuit si telecomanda, pentru ca poti comanda Windows Media Center si chiar si alte electronice pe care le mai ai prin casa. Cel mai cool: mouse-ul misca cursorul pe principiul controllerul-ui de la Nintendo Wii, are un accelerometru si se misca odata cu miscarea miinii. Am ajuns sa inteleg cu ocazia asta de ce e asa de incintata lumea de Wii :) Reactioneaza perfect la fiecare miscare si e foarte usor sa te obisnuiesti cu ea.
Partea de telecomanda suporta o multime de dispozitive pe care le auto-detecteaza. Daca DVD-ul, TV-ul sau receiverul tau nu e prin lista poti introduce codul manual, sau o poti pune in modul learning si preia codurile IR necesare de la telecomanda originala a dispozitivului. La fel ca telecomenzile universale de Logitech.

Asa ca acum pot sa stau linistit rastignit in fotoliu si sa browse-uiesc pe net sau prin colectia multimedia cu o singura telecomanda si o tastatura de dimensiuni onorabile :)

P.S.: Din nefericere nu stiu sa existe drivere de Linux, doar Mac si Windows par a fi suportate deocamdata, dar banuiesc ca o sa faca careva unele cit de curind.
P.P.S.: Gyration mai are o intreaga pletora de dispozitive pe acelasi principiu, ca de exemplu niste telecomenzi mai destepte si mouse-ii dedicati cu precizie mai mare.

How I've dreamed of the electric sheep...

Carevasazica eu vreau o mashina electrica! Iete asa vreau io :D C-o fi miticul Chevy Volt sau altceva, nu ma intereseaza, sa poata sa faca 100 mile fara reincarcare, la viteze de autostrada, sa care 3 insi si sa coste cel mult $15K. Sint cam pretentios, nu? Cine stie, eu zic ca in maxim 2 ani o sa se existe, ba chiar va fi inflatie de asemenea mashinutze. Iar petrolul sa se duca in jos, in sus, treaba lui si a arabilor. Apropos, daca se tot duce in jos sa te tii atacuri teroriste :D

Da' hai sa-i lasam pe teroristi si sa vedem cam ce variante de golf-carturi d-astea ar fi disponibile acum. Iaca ce am gasit in domeniu. Am incercat sa listez numai variante cit de cit viabile, deja realizate sau cu potential de a aparea pe piata in urmatorul an. Lista nu e in nici un caz exhaustiva.

1. Tesla Roadster
Roadsterul de la Tesla se exista de ceva timp, a aparut de citiva ani si au o lista de asteptare mare cit China. Deja o multime de smecherasi de pe la Hollywood se dau cu chestia respectiva. Pret: aprox. $100K, autonomie: aprox 250 mile, viteza: 125mph.
Principala lor problema pare a fi managementul defectuos, ceea ce a dus la aruncat de bani aiurea, intirzieri ale productiei si livrarii, etc. Totusi, la momentul respectiv, pare cea mai viabila optiune, mai ales considerind planul pentru un sport sedan la $50k disponibil, teoretic, de anul viitor.

2. Aptera - Type-1e/Type-1h
Asta chiar e ciudatzel :) O mashinutza cu 3 roti, cu look SF, care se inregistreaza ca motocicleta. De altfel pe site-ul lor se lauda ca poti merge pe HOV tot timpul. Se exista in 2 variante: hybrid si total electric. Pret: aprox. $30K, autonomie: 120 mile electric, 600 mile hibrid, viteza: neaununtata inca.
Ca performante arata fain, dar look-ul e mult prea avangardist pentru US. Poate in Asia sau Europa o sa prinda. Altfel, deja pare intirziata productia.

3. Obvio - 828e
Mititica da' voinica. Proiectata si construita in Brazilia de un producator major de autobuze. Aproape se bate cu Tesla la performante. Pret: $45K, autonomie: 240 mile(!), viteza: 120 mph.
Cumva imi suna prea bine ca sa fie adevarat. Se pare insa ca au aparut deja pe strazile din Florida. Tare mi-ar place sa pun mina pe una :)


4. Think - City
Se pare ca-s norvegieni (nu degeaba imi place mie de ei :) si deja au scos obiectul pe piata. Arata cam ca un Smart, dar daca pretul pentru US e adevarat ar fi extraordinar. Pret: $34K (preconizat la $17K pt. US intr-un an sau doi), autonomie: 112 mile, viteza: 62 mph.
Oare chiar se exista pe strazi in Europa?!
Aha, si daca City vi se pare cam mamarutza, ce zicetzi de Think Ox?! Asta chiar arata a mashina si se pare ca e pe tzeava. Culmea tarseniei mi se pare ca foarte multe lucruri la City sint facute de fapt de Ford :) Think a fost divizie Ford pina nu de mult si au vindut-o din cauza dificultatilor financiare... asta da management :D

5. BMW Mini E
Banuiesc ca de BMW a auzit toata lumea. Prima companie mare care scoate o mashinutza electrica operationala. Se pare ca deja vreo 500 or sa inceapa sa se plimbe prin LA si NYC. Vor fi in leasing si peste 1 an se dau inapoi pentru teste. Pret: $850/luna, autonomie: 156 mile, viteza: 95 mph.
Cred ca n-o sa fie problema sa gaseasca amatori de leasing chiar la pretul asta. Nasol e ca o sa fie numai de doua locuri, locurile din spate sint halite de baterii.

6. Chevy Volt
Cu tot respectul pentru GM, asta imi suna cel mai SF. Cel putin in specs... e un fel de cal-magar care are autonomie electrica de 40 mile, apoi merge cu benzina, dar intre timp incarca si bateria asa ca se asteapta consum de benzina de aproximativ 1.6 - 4.5 l/100km. Complicatiile astea nu-mi suna prea bine mai ales ca intrarea in productie se tot amina, acum s epare ca va fi 2010. Daca GM mai exista atunci :D. Pret: $40K (cu subventii guvernamentale aprox. $30K), viteza: 120 mph.
Pina nu vad, nu cred...

Si mai sint o gramada... Si de la companii mari si de la start-up-uri. Ce am adunat la o prima vedere: Toyota, Nissan, Mazda, Dodge, Daimler, Zenn, American Electric Vehicle, Commuter Cars, Dynasty Electric Car Corp, ElBil Norge, Fly Bo, Global Electric Motorcars, Modec, Myers Motors, Reva, Smith Electric Vehicles, Twike, Venturi, Zap! Electric Cars, Lighting Car Company, Spark Electric Vehicles, Phoenix Motorcars, Moteur Development International, Porteon, Universal Electric Vehicles, Fisker, Venture Vehicles, Miles Electric Vehicles si naiba stie cite or mai fi.

Cam in aceeasi ordine de idei mi se pare foarte faina idea celor de la PML Flightlink care nu fac efectiv masini ci doar motoare. Sau mai precis roti :) Motorasele lor sint integrate in roti fiind fara perii colectoare si mult mai mici, fizic si ca putere. Deci in loc de un motoroi mare ai patru mai mititele in fiecare roata. Din ultimele ispravi ar fi de mentionat un Mini cu roti motoare si un Ford F-150 modificat asemanator. Idea mi se pare geniala si ar putea fi o solutie. Asta da 4x4 adevarat :)

Ca sa facem si istorie, una din primele masini electrice, cel putin dezvoltate comercial, a fost facuta de Detroit Electric prin 1907. Era chiar grozava: se batea cot la cot cu Ford-urile acelor vremuri. Avea o autonomie de 80 mile (de adevaratelea, au fost cazuri cind a mers si 200!) si sublima viteza de 20 mph :) Pentru vremea respectiva era foarte bine, mult mai grozav ca trasura. Si totusi, c-asa-i in tenis, cumva au pierdut cursa, Ford a mers mai departe cu T-ul si alte alea, benzina a cistigat si acum lumea se chinuie sa reinventeze masina electrica.

Tinind cont de ultimul paragraf ceva e fishy si in povestirea asta cu masinile electrice: cum draq aia de la Detroit Electric faceau chestia aia in noutsutesapte (fix pe vremea cind la noi iobagi alergind era hitul zilei), iar acum se chinuie lumea atita cu electrificarea?!
Poate tot de la Detroit Electric ne vine salvarea ca se pare ca au reaparut in plina glorie si pun la cale ceva mashinutze cu malaezienii de la Proton.

P.S.: la parafraza din titlu m-a dus cartea lui Philip K. Dick; merita citita
P.P.S: care mai stie si de alte mashinutze, please comment

APEL UMANITAR

Cei care ma cunosc stiu ca am o fetitza, Sonia, de 2 ani si ceva... Tot ei stiu ca o iubesc mai mult decit orice pe lume.
Cei care nu ma cunosc dar stiu ce inseamna sa ai un copil inteleg de asemenea.

In acest context indraznesc sa va atrag atentia asupra unui apel umanitar pentru salvarea vietii unui copil. Din fericire, in acest caz, aceasta se poate realiza. (Doar) daca banii necesari unei operatii reusesc sa fie strinsi. Si sint o multime, probabil peste $100,000.
Intreaga poveste o puteti gasi aici sau aici.

N-ar mai fi nimic de zis... Decit sa ne aducem aminte ca sintem oameni si sa ii urez multa sanatate Soniei.

P.S.: binenteles am fost “atras” de acest subiect de coincidenta de nume si tot din cauza asta am fost atit de impresionat. Insa asta nu are nici o legatura cu dorinta de face bine. Binele, ca si raul de altfel, este impersonal.

The Last Lecture

Banuiesc ca pina acum cam toata lumea a vazut videoclipul cu The Last Lecture a lui Randy Pausch. Daca nu, o puteti face aici.
Astazi tocmai am terminat de citit cartea cu acelasi titlu. Chiar daca (sau mai ales daca) ati vazut videoclipul, cititi si cartea. Merita. Veti (re) descoperi un om. Cu bune, cu rele, cu momente banale, cu emotii, cu trairi... exact asa cum sint oamenii.

Just another day

Se facea ca ieri pe la prinz am constatat ca mi-am pierdut portofelul. In traducere am pierdut cam asa: carti de credit/debit, permis de conducere (Texas, Romania, Cipru), buletin romanesc, carduri asigurari sanatate, permis de munca in US, o gramada de bonus carduri de la magazine si vreo 100 de para... Cum ii sta bine voinicului am innebunit de nervi, am cautat de m-am zapacit pe unde m-a dus capul ca as fi putut sa-l pierd, dupa care am concluzionat ca sint un mare idiot si am inceput sa ma gindesc ce presupune mareatza intimplare. (Am uitat sa zic ca celebra cautare a inclus si o excursie pina acasa si intoarcerea locului respectiv cu fundul in sus.)

Deci cam ce presupunea rezolvarea problemei: vizita la banca pentru anularea cardurilor, vizita la Department of Public Safety pentru duplicat de permis, ignorare (deocamdata) a actelor romanesti pierdute si "creme de la creme" o noua aplicatie pentru permis de munca... O chestie lejera care dureaza numa vreo 3 luni - timp in care nu ai dreptul sa muncesti - si costa vreo 400 de dolari :D

Lasind dracii la o parte am purces hotarit catre DPS numai ca sa constat ca pentru eliberarea unui nou permis iti trebuie un act de identitate, social insurance si 10 dolari. Logic, nu?! Binenteles! Numai ca o lejera problema a inceput sa ma indispuna si mai tare: actele de identitate acceptate pe aici sint pasaportul si permisul de conducere local. Permisul de conducere am povestit ce a patit... Cit despre pasaport, ei bine nici pe asta nu (prea) il am :) Sau cel putin nu il am la mine, pentru ca e fix in Los Angeles la Consulatul Canadian pentru obtinerea unei vize. Ce face pe acolo si cind s-o intoarce inca nu stiu...
A! Plus cei 10 dolari. Nu e mult deloc, dar e mai greu sa-i obtii cind nu ai carti de credit. Toti banii mei sint cam 2 dolari in monezi de 25 centi pentru taxele de pe autostrada :D

Asa ca deci, fac cale intoarsa cu coada intre picioare de la DPS si merg snur la banca, dupa ce in prealabil imi culeg si sotia de la servici, ca titulara de conturi, plus ca suport moral, pentru ca la momentul asta deja imi plingeam singur de mila pe umarul din dotare. La banca foarte amabili oamenii, ca toti americanii, numai ca la fel de obtuzi: nu putem sa anulam cardurile daca nu aveti un act de identificare! These are the rules! Pasaportul Clarei este la acelasi Consulat Canadian, unicul ID pe care il mai are este buletinul romanesc, care binenteles ca nu e acceptat, astia vor pasaport si pace. Nu cedam, ca romanii e invatati cu greutatile, ne ducem la manager, cu care vorbisem cu o saptamina inainte si care ne cunoaste foarte bine... "Pai cum sa nu va recunosc?! Se poate! Doar sinteti clientii nostri fideli! Dar..." No deal, pasaportul e musai la faza asta! Tanti e inflexibila si rece, desi isi cere scuze ca nu poate sa ne ajute pe cel mai fain ton cu putinta... Ne da insa si un pont: "Sunati voi la Customer Service si cereti anularea cardurilor!" "Pai si acolo nu e nevoie de pasaport?" "Nu cred... Si daca e nevoie e la telefon, daca ii dati numarul n-are cum sa vada ca nu-l aveti in mina!"
Bun, deci o sa sunam la numarul cu pricina si anulam cardurile. O (mica) parte din problema e rezolvata! Da, dar daca anulam cardurile pierdute de mine raminem numai cu cardul de credit pe numele Clarei (care apropos are fix acelsi numar ca si al meu, ca asa e pe aici), care s-ar putea sa nu mai mearga nici el. Nu-i bai! Scoatem niste cash sa avem citeva zile si comandam alte carduri. Tanti ne asigura ca ajung in 7-10 zile. Lucratoare :D Daca le cerem ASAP, poate chiar mai repede... Asta imi place la birocrati ca sint eficienti nu gluma!
OK... Fugutza la ATM. ... Iete si la ATM-ul asta ce timpit e ca imi cere PIN-ul! Pai el nu stie ca la credit card nu se exista PIN?! Mama ce fraier e! Iete ca de fapt fraieru sint eu: ATM-urile nu accepta decit carduri de debit! Cu alea de credit te duci mata la magazin si cu asta basta... No cash for you!

Situatie devine mai albastra din ce in ce, asa ca rontaim iara niscai celule cenusii - si pe cuvint ca nu mai am multe - si ajungem la concluzia ca imprumutam ceva cash de la vreun coleg, anulam numai cardurile de debit, le pastram p-alea de credit just in case ca au limita de retragere deci nu ne saraceste definitiv infractoru care-mi gaseste portofelu si ne mutam repede la rezolvat alte acte ca sint destule.
Inante punem benzina ca sa fim siguri ca macar fara asta nu raminem. Apoi realizez ca io ma plimb vesel prin oras fara permis... Da' cum sa-mi iau permisu daca n-am pasaport?! Si daca ma opreste politia ce draq fac ca n-am chiar nici un act! Jale mare... Macar sa apuc sa o duc pe Clara inapoi la servici mai e un pic si intra in productie. Apoi poate sa ma opreasca si politia ca asa merit... La cit de fraier am fost merit sa ma ia putin la "precinct" sa vad daca ca e ca in NYPD. Mai ales baietii care populeaza arestul is curios daca arata ca prin filmele americane... Oare le-o placea de mine? Si mai precis cit de mult? :D

Ma intorc si eu la servici amarit, asa mai mult sa-mi string acareturile ca de muncit ceva nu prea se mai punea problema la starea pe care o aveam.... Asa ca sa ma aflu in treaba zic hai sa las o vorba si la security ca poate gaseste careva porfeul pe la munca si il da la astia... AND THEN I HAVE SEEN THE LIGHT!!! Trage security guard-ul un zimbet pe 16 mmm si imi intinde dragul meu portofel. Intact. Fara macar 10 centi in minus! Sar la individ sa-l pup de bucurie; el mi-o impartaseste (bucuria) dar nu chiar asa de tare incit sa se lase pupat. Si imi zice ca de fapt celalalt security guard il gasise si ca nu-i bai, se intimpla cam o data pe saptamina sa-si piarda careva cite ceva si ei sa le recupereze.
Se pare ca iesisem de dimineata la o cafea, ma cam fitiisem pe scaun si imi cazuse din buzunar. C'est la vie...
Mama si ce ma enerva "securistul" asta in fiecare dimineata! E o namila de 2 pe 2 care se posteaza in usa si blocheaza cu corpul de zici ca e nevasta-sa goala inauntru; pina nu arati cardul de acces nici o sprinceana nu misca. Imi strica fiecare venit la servici dimineata. Dupa ce ca nashpa ce fac il ma ivedeam si p-asta!
And now he is my best friend... nici n-am vazut baiat mai simpatic si mai dragalash!

Si iaca asa, am ajuns de pe culmile disperarii la titlul de mai sus...

Plano Balloon Festival

Ajuns la a 29-a editie Festivalul de Baloane cu aer cald din Plano este un eveniment local major.
Adicatelea se aduna americanu cu mic cu mare, cu catzel si purcel (figurat ca nu-i voie cu pet-uri) si ce mai are el prin casa - o lada frigorifica in care intra "numai" 5 lazi de bere si vreo 50 de coci-cole, plus ceva scaune pliante sa-si odihneasca chintalele obosite de atita stat in masina. Adunatura cu pricina se intimpla fix intr-un parc - Oak Point mai precis - in mod organizat si supravegheat de Politie, ba mai mult Primaria pune la dispozitie un numar cretin de mare de autobuze ca sa-l plimbe pe bietul contribuabil pina la DART si inapoi.

Asta, contribuabilu adica, se da de ceasul mortii sa ajunga cu masina proprie si personala - un truck de preferinta - fix in buricu parcului, de zici ca vrea sa se suie pa bietele baloane. Asta daca pleaca din timp de acasa, ca altfel strazile adiacente se blocheaza definitiv cu vreo ora inainte de lansarea baloanelor.

Afaceri maretze trag bisericile din zona: cum la biserica se vine tot cu masina si fiecare enorias care se respecta isi conduce hirbul individual, parcarile bisericilor sint imense... Si numai bine la indemina si goale pt asa maretz eveniment! Asa ca in schimbul a 5 - 10 dolari iti lasi masina pe minutze sigure, parcata rustic pe iarba monahala.

Zis si facut, asta cu facutul aplicindu-se si la vreo citiva kilometri pe care i-am avut (de facut) de la parcare la parc. N-a fost chiar asa greu ca monstru statea in baby, deci ne-am miscat usor. N.R.: traducere pt necunoscatori: Sonia statea in carucior.

In parc fain ce sa zic... ca la noi la obor! Miros de friptane sintetice si nashpa, limonada coclita de atita stat in soare, coci-cole si alte z(7)upuri din belsug, plus ceva mincarici bastinoase: snow cone, corn dog si alte cretinatati de spariat copchii, manele indigene - am numit aici formatii de honky-tonk si bluegrass care rageau in megafoane, inghesuiala, transpiratie, parinti agitati, odrasle si mai si, clovni, comedii (nemtzesti) de la BestBuy, politisti, catzei, fum, inghesuiala ca in trolebuzu 96, mizerie, alba -neagra si alte apucaturi fine pe care jurai ca americanosii taman le copiara din Balcani!

A, si mai erau baloanele! Astea faine ce-i drept si cu iz de noutate, cel putin pt mine... Colorate, mari, umflate sau in curs de, suflate de vint de colo-colo, oricum si in orice forma baloanele erau misto! Cel mai misto se vedeau dupa un deal aflat chiar linga pista de decolare, chestie pe care am aflat-o dupa ceva timp.
Pe seara spectacolul a fost si mai fain: au aparut ceva baloane ornamentale - dimensiuni ca si cele reale, dar cu forme ciudate si ne-apte de zbor - si au fost facute jocuri de lumini cu arzatoarele. Adica pilotzii aprindeau arzatoarele baloanelor ritmic, in cadenta, descriind diverse jocuri de lumini. Cel mai fain era cind urla crainicul de event: "Full burn!" si se luminau toate ca dovlecii de Halloween. Pt ca binenteles ca exista unu care urla la microfon tot ce se intimpla, ca poate esti mai oligofren si nu intelegi ce va sa zica "Full burn!". Da' cum astia au tot soiul de chestii pt handicapati, nu vad de ce ar fi lipsit crainicul in sirul asta de dotari.
La sfirsit, ca la orice event americanos, s-a lasat si cu tragere de artificii... Cam putine si necoordonate, dar au mers asa de plecare.

Anyways, a fost destul de fain per ansamblu. Poze mai gasiti aici daca vreti sa mai vedeti.

Vedi Santana e poi mouri!

Santana - 09/17/2008, Superpages.com Centre, Dallas

Am incercat sa incep postul asta prin enumerarea citorva epitete care sa descrie ce am simtit vazindu-l pe Santana in concert... Ei bine, vocabularul meu este prea sarac!

Santana este un zeu al muzicii si probabil ceea ce face el poate fi descris doar in limba zeilor! Este incredibil cum omul asta blajin, cu figura de ascet si corp de rocker iesit la pensie poate sa faca chitara sa sune. Daca nu ar fi avut deja un nume probabil instrumentul ar fi trebuit sa se numeasca santana...

La 61 de ani, insotit de o trupa de instrumentisti excelenti, Santana aduna inca multimi de aproape 20,000 de oameni, care se ridica la unison de pe scaune si il aplauda 3 ore la scena deschisa. A aparut dupa o scurta introducere la Jingo facuta de formatia sa... O casacada de sunete s-a revarsat din bateriile excelentilor percutionisti - Dennis Chambers, Karl Perazzo, Raul Rekow - orga lui Chester Thomson era in flacari si dintr-o data s-a auzit chitara maiastra, venita sa clarifice, sa sintetizeze si sa dea continut formei.

Primelor citeva piese parca le lipsea ceva, nu sunau la fel de bine ca pe disc, desi improvizatiile savante ale Maestrului, percutia nebuneasca si vocalizele lui Tony Lindsay si Andy Vargas sunau superb... De-abia dupa vreo jumatate de ora, la Corazon Espinado cred, Santana s-a incalzit :) Oldie but goldie... Apoi a continuat timp de 3 ore, fara nici o pauza, o muzica divina, pogorita parca de la ingerii cu care Santana pretinde ca vorbeste... Au fost piesele de pe noile albume - comerciale dupa parerea mea de la Supernatural incoace - si "vechiturile" adevarate, culminind cu un Oye como va care literalmente a ridicat intreaga arena in picioare si a tinut-o aplaudind minute in sir dupa sfirsitul piesei.

Sint atitea de spus si despre concert si despre Santana, muzicianul si despre Santana, omul incit nu incap cu siguranta intr-un singur post... Santana e o religie, Santana e o legenda, pe Santana trebuie sa-l asculti si sa-l intelegi, pe Santana trebuie sa-l vezi. Da, trebuie sa-l vezi! Nu arata si nu se misca ca Elvis, nu e inconjurat de dansatoarele lui Prince si nu are charisma lui Mick Jagger... dar are chitara si cu ea misca muntii!

"I'm sorry if people's feelings get hurt, man, but the ones that say music can't change the world weren't real musicians to begin with" - Carlos Santana

Nu poti sa zici foarte multe despre cineva care vorbeste zilnic cu un inger, Metatron - asa declara dupa Supernatural in Rolling Stones Magazine - si cu Stevie Ray Vaughan - "Stevie Ray is here with me every day," he says. "I walk with him, and he walks with me.", sau cu cineva care declara ca momentul numarul unu al vietii sale o intilnire cu Bob Dylan - "He grabbed both my hands, looked at me with those beautiful eyes and said, 'You're one of the few from the '60s who continue to carry the message – and you're doing it great.' ... Queen Elizabeth might have knighted Paul McCartney, but I couldn't care less about that stuff, man. I was christened and anointed and baptized by Bob Dylan. And let me tell you, I went onstage that night and kicked some serious booty."

Asa ca mai bine nu mai spun nimic... Mult, mult mai bine e sa il ascultati!

P.S.: Da, in deschidere a cintat Salvador Santana Band, formatia fiului lui Carlos Santana. Nici de bine, nici de rau, dar daca vrea sa isi faca un nume ar trebui sa cinte in deschidere la altcineva... E mult prea mare diferenta!

Mama ce bou!

Pe meleaguri straineze iti cam vine sa rizi de tot ce e neobisnuit, sa faci misto de cele mai banale lucruri si sa te extaziezi cind incepi sa intelegi un pic din cultura locurilor... Probabil sint semne ale dorintei inerente de a te adpata de a nu mai fi - si a nu mai fi considerat - un auslander. Din aceeasi categoriei cu vorbitul limbii materne cu accent englezesc, italian sau de aiurea... Sau cu numele pompoase si nejustificate date copiilor... Si binenteles cu "clima bizonica" daca mai tineti minte clipul cu bizonul mioritic ajuns in Spania...

Acum citiva ani, haluduind aiurea printr-un mall in Sacramento, impreuna cu un coleg de servici, faceam exact acelasi lucru... Comentam toate prostiile pe care le vedeam prin magazine, ne dadeam cu parerea de aspectul cite unui individ, ne suceam gitul de zor sa vedem daca toate americancele arata ca Pamela Anderson, etc... Si binenteles trancaneam de zor; in engleza, ca nu sint prea tare la hindi si nici Amit nu le prea avea cu alte limbi europene :)
Dupa citeva reprize bune de comentarii, Amit se intoarce spre mine si imi zice foarte serios: "Tare nasol ca nu putem vorbi decit eengleza intre noi!" "De ce?!" il intreb mirat de profunzimea gindului intr-o asa dupa amiaza relaxata... "Pt ca inteleg astia tot ce zicem! Cum draq sa mai comentam despre ei acum ca ne-am dat seama?!"
Si brusc o rusine infernala m-a cuprins gindindu-ma cam ce ar fi putut auzi/intelege niste oameni normali care s-ar fi putut afla la cumparaturi la ora aceea.

Astazi insa am comentat de unul singur, in romana, sau cam asa cred... Am comentat ceva ce am vazut scris pe o masina care gonea pe autostrada in fata mea. Si ce scria? "OH, WHAT A BOW! - www.ohwhatabow.com". Si ce-i de ris? Pai daca citesti in engleza si intelegi in romana te gindesti ca isi face vreunul reclama la cit e de dobitoc...
Si da-i si rizi, tot intr-o veselie am tinut-o pina acasa, unde am ajuns determinat sa caut pe net ce naiba e cu site-ul respectiv... Nu va mai descriu ce soiuri de presupuneri, despre ce o sa gasesc acolo, a debitat mintea mea obosita :D

Asa se face ca am aceeasi impresie jalnica de acum citiva ani, cind am descoperit ca nu sint singur pe lume si cit de jenant poate fi ca cei de linga tine sa inteleaga toate prostiile pe care le debitezi... Pt ca site-ul respectiv se ocupa de ceva mai mult decit normal, interesant, frumos si linistit: produce si vinde funde de par pt copii!

Probabil ca e inca o dovada a lipsei de normalitate a universului din care provin, si numesc aici scumpa noastra tara, pt ca aici va garantez ca nimeni nu s-ar fi gindit sa rida sau sa nu ia in serios site-ul respectiv.

Home Theater

Dupa multe vise destramate mai mult sau mai putin in fasa am reusit, in sfirsit, sa incropesc un home theater acceptabil.

Ce am achizitionat deocamdata:

• A/V receiver Sony STR DG-1000... un monstruletz destul de serios care scoate 140W per canal in configuratie 7.1, are 2 intrari 1080p HDMI, decodare DTS 96, 24 NEO:6 si DOLBY Digital, EX, Prologic IIx, 2 zone, XM ready, neural surround, inputuri assignabile de toate soiurile, upconversion de la orice tip de semnal video la 1080i si output pe HDMI, si mai ales o calitate a sunetului impresionanta. Inainte am avut pt scurt timp un Yamaha RX-V663BL, care din pacate avea amplificatoarele pe surround stricate. Cum inlocuirea dura mult prea mult, am preferat un refund si am trecut la Sony. Ei bine, cel putin deocamdata, nu e nimic de regretat: desi nu sint deloc un fan al produselor Sony, DG-1000 suna mult mai bine decit V663! Daca ar fi avut si decodare Dolby Digital ar fi fost la fix... asa probabil ca vor urma ori un Sony PS3 (habar n-am de jocuri dar este de departe cel mai bun Blu-ray player!) sau o placa de sunet Auzentech la HTPC...
  
• DVD player Philips DVP5990 - OK n ue nicidecum Oppo sau Denon/Marantz, dar are calitate buna a imaginii, stie DivX si Xvid, are USB si mai costa numai $50 :) Daca mai stia si SACD era ideal... asa probabil ca o sa il inlocuiesc cu un SACD de la Denon cind o sa mai imi revin bugetar :D
• homemade HTPC: Gigabyte GA-MA78GM-S2H, AMD Athlon 64 X2 5400+ Brisbane 2.8GHz, 4GB DDRAM Corsair 800Mhz, LG Blu-ray HDDVD DVD GGC-H20L, WD Caviar 640GB WD6400AAKS. Mobo Gigabyte are chipset AMD 780G, adica video integrat ATI Radeon HD 3200 cu iesire HDMI, arhisuficient pt HD playback si pt mine care nu sint gamer. Audio integrat este Realtek ALC889A 7.1 cu dts NEO:PC si S/PDIF In/Out. Doar 2 probleme: pe northbridge poti sa prajesti oua linistit - in ciuda unui fan auxiliar - iar pe HDMI audio LPCM e numai 2 canale. Anyways, la aproximativ $500 e o afacere buna :)
• boxe: front - Boston Acoustic T-930 towers (really, really great!!!), center - Boston Acoustic CRC7 (putin prea dinamic dupa gustul meu, dar se regleaza din receiver), surround - Paradigm 9se towers (2nd hand in conditie relativ buna, altfel ar fi fost de nivelul T-930, dar pt surround sint excelente; din pacate sint 4 ohm), subwoofer - Cerwin Vega Classic Series 12" 250W (asta e cutioaie imensa care insa reda sunetele joase impecabil... se cam zguduie casa daca il dai mai tare :D).
• HDTV - deocamdata nu :) momentan am luat un monitor Westinghouse de 26" 1920x1200 cu intrari VGA, DVI si HDMI. Excelent! Ecranul cam mic, dar asta e deocamdata... cind o sa am ceva mai bun o sa fie un monitor excelent sau un TV grozav in dormitor:)
  

Well, toate smecheriile astea au costat ceva banutzi, desi nu sint chiar end-of-the-line, dar zau ca merita... e incredibil cum pot suna toate impreuna! Am (re)vazut The Wall, Dolby digital 5.1, DVD si am descoperit sunete care nici nu stiam ca sint acolo! Asta ca sa nu mai zic de Matrix HDDVD cu DTS! Apropos, sint deal-uri f bune la HDDVD-uri, acum ca s-a cam incheiat razboiul formatelor si a cistigat Blu-ray.

Pina si la muzica comprimata - mp3, wma, ogg - se simte o diferenta notabila, parca isi recapata din stralucire... Acuma m-am pus pe download-at niste FLAC-uri sa vedem cum suna :D

On the road again...

Se facea ca am dus masina la service pt ceva scirtziieli... Cam de rau augur la o masina noutza, da' asta se pare ca e mult laudata calitate Volkswagen :D

Anyways, imi zice individul de acolo ca e de investigat serios la tu-tu sa vada de ce se scirtziie, ca vezi Doamne VW-urile nu face ele zgomote asa aiurea de capu lor. M-am uitat putin interzis la amic, el s-a mai calmat si porumbelu care i-a iesit din gura in momentul urmator a fost ca o sa imi dea o masina de inchiriat care e acoperita oricum de garantzia VW-ului. M-am mai imbunat si io... de unde inainte ma pregateam sa-l iau de git crezind ca o sa spuna ca scirtziiala nu-i acoperita de garantzie, acuma ma pregateam sa-l imbratzishez, surprins de ce garantzie faina am eu si ce baiat bun e el.

Cum insa nu imi plac barbatzii asa de tare m-am abtzinut de la imbratzishare si m-am multumit sa-i zic sa-l cheme pe ala cu masinile de inchiriat... Care a aparut mintenash si imi zice cu o figura spasita ca trebuie sa ii scuz dar nu au nici o masina available. Pai si atunci de ce mai venisi moncher?! Ca asta puteai sa-mi zici si la telefon! Pai sa vezi, nu avem nici o masina, da' avem citeva truck-uri! Ai mai condus vreodata un truck?
Pe loc intrigat de experienta si sedus de marime (yap, size does matter! si nu numai pt femei), ii raspund vesel ca nu, da' mi-ar place sa ma dau cu camionu. Vesel a devenit si el si a inceput imediat sa-mi multumeasca ca am fost de acord sa "work with us". Intr-un tirziu a lasat multzamirile si a scos camionu... Iacata-l mai jos in toata splendoarea :)












Yap! That's a Dodge Ram 1500 alright!











Si e mare nu gluma... Cind m-am urcat in el am zis ca m-am convertit la tractoristi, ca m-as cam asorta oricum dupa bronzul de exceptie pe care-l etalez pe fata si pe antebrate. Plaja ioc da' soare din belshug :)

Agregatu cu pricina e bestial! Recomand cu mare caldura o tura cu asemenea gigant! Pozitia la volan e fantastica, you realy are the fucking king of the road! Cabina e destul de estetica pt ceva atit de mare si fara pretentii de lux, loc inauntru ca la nebuni... Consola centrala fata e imensa si am crezut ca contine un glove box ca orice masina normala; are si glove box, da' de fapt e un scaun rabatabil, asa ca in fata pot sta 3 indivizi. Aerul conditionat e cel mai tare pe care l-am vazut vreodata, schimbatorul de viteze (sau cum draq ii zice in cazul masinilor automate) e cel mai cretin pe care l-am vazut vreodata: e in locul comutatotului de stergatoare de la masinile normale, fix pe volan, un levier de metal mare si greu de manevrat...
Impresia covirsitoare e de Viagra pe roti: mare, puternic, artificial, pt barbatzi cu probleme serioase... Nu stiu daca problemele is la tartacutza sau in alta parte...

Toata constructia denota o lipsa totala de respect fata de practicalitate, common sense, environment si asa mai departe... E o declaratie ferma, in your face, de "mi se rupe mie de veveritzele si padurile tropicale care o sa moara din cauza fumului de la truck-ul meu"!
Si iese ceva fum... la un motor de V8 de 5.7 l si 310 cai putere... ca sa nu mai zic ce de benzina papa! 18 l/100 km la mers normal, daca mai tragi si ceva dupa tine...

Altfel, sincer, se cam trezeste macho-ul din tine cind te dai pe autostrada cu ditamai mashinutza, la 120 km/h, cu difuzoarele urlind Who'll stop the rain al lui Creedence si cu o senzatie de elefant miscindu-se gratzios printre furnicutzele din jur... Cind am mai stat la un stop si linga un Corvette a fost si mai haios. Nenea ala avea capota la nivelul scaunului meu :) Ei, si verdele a venit la stop, si Corvette-ul s-a dus... si eu am ramas sa ma joc mai departe cu jucaria mea mincatoare de gaz...
Da' si daca ma suparam si ma urcam pe Corvette, mai putea el sa fuga?!

Altfel, a fost bun Ram-ul saracu ca mi-a facut o economie de vreo 100 de para: am carat masina de spalat si uscatorul, plus vreo 4 palmieri :) Cu VW-ul nu aveam nici o sansa, asa ca shipping-ul ma scutura un pic la buzunar.
Pacat ca n-am mai gasit nika de carat ca mi-ar fi placut sa ne mai plimbam impreuna...

The Air I Breathe

Well, I mean the movie not what it's coming through my non-stop working A/C unit... yeah, that "central" A/C so popular in the US of A and almost impossible to find in Europe. And for good reason I guess: does it make any sense not to be able to set a different temperature in each room?! Seems the Americans think it does :D

Anyways, back to the movie...



I kind of liked it... OK, it's a more or less clone of Magnolia, but it still hits the right spot for me... (If you did not see Magnolia, you're the only one to blame; do yourself a service and check it out!). More recently, Crash and Babel were in the same genre, but, again, I think there is still place under the Sun for The Air I Breathe.
OK, the characters are underdeveloped, the story has more style than substance, the coincidences - on which the film is based - are a bit too stretched out, still you get a good movie, with an almost perfect cinematography, a great cast - yeah, when Brendan Fraser leaves the mummies and Sarah Michelle Gellar does not slay any vampire, they can actually act - and a far better way than most to spend 95 minutes.

What others are saying 'bout this movie? Well, on Rotten Tomato only 14% percent of the critics liked it, the general opinion being "(the movie) takes itself way too seriously, and it doesn’t add up to much"; High-Def Digest has a particular nice phrase about it: "The latest dose of such intellectual masturbation comes in the form of ‘The Air I Breathe,’ a meandering meditation on the interconnectivity of man divided into four vignettes".

Well, I have really enjoyed the movie as being one of the best I've seen lately. Actually I didn't enjoy a movie so much since I have seen Closer a couple of years back. I guess a 7.4 rating on IMDB really does the trick for me :)

So, please do me a favor and check this movie out, at least to let me know if I've wasted 95 minutes of your life!

Tu-tu!

Dupa indelungi cautari si nenumarati dealeri rasfoiti cu multa diligenta am reusit in sfirsit sa luam si masina: un VW Passat 2.0T din 2008, aprox. 20,000km la bord cu "numai" $20,500.

Cam maricica dupa gustul meu, dar dupa experientele cu MX-3-ul din CY, m-a apucat o netarmuita sila de a avea un coupe in momentul in care pe locul din spate (ca mai mult de unul oricum nu incapea confortabil in spate la MX-3) ai un scaun de copil.
E o operatie absolut laborioasa si imbecil de complicata sa cari un copil mic intr-o masina cu 2 usi, aviz amatorilor de masini sport si viitori familisti :)

Carevasazica, mare sa fie masina ca si famelia e mare! Unde mai pui ca la VW se exista aer conditionat si in spate asa ca bebe-ul benficiaza si el de o atmosfera respirabila... Si cum in TX sint constant cam 35 de grade...

In Passat insa, incape scaunul de bebe bine-merci si mai e si loc de doua persoane normale pe linga el.

Alta gaselnita faina e "windows tint"... pe linga factorul de cool (cam indoielnic poate) diferenta vizibila e ca masina nu se incalzeste serios inauntru chiar daca sta expusa citeva ore la soarele sinistru de aici. Simpatica de asemenea e tapiteria de piele si scaunul automat de la sofer... pt d-astia mai in virsta ca mine e o placere sa se joace cu "suportul lombar" - traducere aproximativa - recte, o pernita care se umfla cit vrei ca sa te sprijine tamane bine peste sale :D

In rest chestii obisnuite de comfort, tipice VW as zice, plus o bijuterie de motor 2.0 l turbo, cuplat la o automata cu 6 trepte... rezultat: 200 HP, acceleratie 0-100km/h in aproximativ 7 sec.
Cind stai la stop linga tramvaiele americane (tot soiul de Ford-uri, GMC-uri si Chevy-uri mari cit zilele de post) e cam greu sa demareze cineva mai iute... daca nimeresti linga un Corvette e cu totul alta problema, dar si alti bani, pentru ca o jucarie d-aia se invirte pe la $60,000... si unde as pune-o pe Sonia?!

Si-uite-asa fu la plimbare...

Intrindu-mi de-adevaratelea in rolul de baby sitter, am purces cu mic cu mare, adica carucior, rucsack (niciodata n-am stiut cum se scrie cuvintul asta) dotat corespunzator si binenteles Sonia, spre Breckinridge Park.
Dupa ce aflasem eu de pe net parcul cu pricina e tare fain si mare cit juma de Limassol... Asa o fi, pt ca fix cind am ajuns acolo a inceput o ploaie/furtuna de nu ne-am mai dat jos din masina. Ploua ceva de speriat, asa de tare de-mi venea sa trag masina pe dreapta, cu stergatoarele la maxim nu se vedea nika, numai ca pe toata strada paream singurul speriat, restul traficului goneau ca naucii, asa ca am mers si eu mai departe. Dupa 20 min am ajuns la hotel... si am mai ramas in masina inca vreo juma de ora sa se potoleasca ploaia ca prea era potop.
Nota pt initiati: cit am stat asa creanga in masina, ce credeti c-am facut? Ne-am uitat la Pinocchio, binenteles :D
Anyways, daca asa ploua nu ma mira ca e asa de verde... caldura sau nu!

Azi am fost si mai viteji si am plecat la plimbarica pe la 9 de dimineata numai cu caruciorul intr-un parc mai apropiat. Apropiat e eufemistic spus, de fapt e la vreo 2 km... nu-i bai ca si asa am facut niste burti ceva de speriat, 5-6 km de mers in fiecare dimineata ar trebui sa mai schimbe situatia.
Vremea a fost faina, pe la 25 grade (Celsius ca la Fahrenheit nu ma bag inca), soare, ceva nori timizi, un vinticel... parcu decent si el desi mititel, numa' ca ce sa vezi: pe o banca dormea ditamai homelessul! Acuma ne cam sparie homelessu' pre noi, defapt pe mine ca Sonia il tot arata si se mira de zor, drept pt care am cam iutzit ritmul si am strabatut repede cei 2 km de parc. Pt cetitorii care nu ma stiu chiar asa de nevricos sa ma sperii de un homeless adormit, precizez ca mai sus numitul era negru, mare, jegos si se prefacea ca doarme, ca mi s-a parut mie ca se uita lung dupa noi... la astea se adauga ca parcul e de fapt o padurice si ca urmatorul omuletz era la cel putin 2 km... asta daca nu punem la socoteala o masina de politie pe care am vazut-o, ulterior, la iesirea din parc :)

'Tis hot in TX

carevasazica ne-am livrat cu bine in DFW airport pe la 1:25 ora locala... zborul a fost incredibil de placut, Sonia a fost (ca de obicei) o bombonica, s-a comportat excelent si cred ca a ajuns mult mai odihnita decit noi...

primele impresii: americanosii sint, asa cum ii stiam, incredibil de amabili, politicosi si alte alea, desi toata chestia pare un pic artificiala si de suprafata... sper sa fie numai o impresie si politetea sa nu fie numai de fatada; oricum, verificarea vizelor, formalitatile de la Immigration si recuperarea bagajelor + custom au mers foarte repede... mica problema cu bagajele: vreo 2 genti au ajuns scilciate rau, dar ce mai conteaza;

ne-am miscat urgent spre Avis sa ne luam masina... surpriza aici carucioarele de bagaje nu mai erau moka: USD 3, ceea ce a fost mai greu tinind cont ca n-aveam decit bancnote de 100 si plasticul ramasese in CY; in sfirsit am gasit un negru (coloured person ca sa fiu politically correct) amabil care mi-a schimbat suta... relativ amabil, ca de fapt mi-a vindut intii o ciocolata de 5 para si apoi mi-a schimbat, ca sa nu mai zic ca ma umplu de quarters (25 centi) ca n-avea alte monede... a avut si o remarca gratioasa la idea ciocolatii: "Sir, are you going to eat that?", i-am zis si eu ca-i pt copil, desi Sonia e inca la categoria bebelushi... da' de unde sa stie negru?!

masina, un Pontiac Vibe, ne-a dus mintenas spre hotel, cu ajutorul GPS-ului binenteles, cale de vreo 40 km... autostrazi ca la balamuc la astia, la San Francisco erau mici copii, parca NYC seamana cit de cit; binenteles nelipsitele 5 benzi si anunturi politicoase din cind in cind "Ne cerem scuze, da' se lucreaza asa ca-s numa 3 benzi disponibile"... durere mare, ce sa zic! pacat ca e limita de 120 pe autostrada;

hotelul relativ fain... adica misto ca amenajari, dar camera cam inghesuita; in sfirsit, it will do, pt 6 sapt, sau cit o sa ne ia sa gsim casa;

altfel, arata super misto pe aici: e verde ca-n Olanda, parcuri ca la balamuc, spatii largi... adica largi nu gluma, parcarea amaritului nostru de hotel (amarit ca-i destul de mic, n-are mai mult de 100 camere) e mai mare ca aia de la Metro...

partea cea mai nashpa pina acu: caldura! si veneam din CY! era jale cind am iesit din aeroport - aceeasi senzatie am avut-o acu 7 ani cind am aterizat in mareata insula: "Da' aeru unde-i ma?!" - te sufocai de cald si te treceau toate transpiratiile de umezeala;
in sfirsit, dupa o plimbare in parc si ceva vint ne-am mai obisnuit, sper sa devina suportabil pina la urma... mai ales ca toate balariile astea tre' sa fie verzi din vreun motiv! sper sa-i traga o ploaie cit de curind :)