Partea a doua a maretzei calatorii a inceput sub aceleasi auspicii: frumusetzea naturii si saracia lucie a populatiei. Greu de tot sa gasesti un loc decent unde sa iei micul dejun, magazinele de suveniruri contin fix nimic, iar casele darapanate sint din ce in ce mai prezente. Care nu sint darapanate sint niste baraci de metal noi noute - asa numitele mobile homes, pe care le tragi dupa tine ca melcul cind te muti prin tara. Si cam asa e Broken Bow - Idabel, OK.Anywyas, asa le place asa sa aiba... Natura e superba, ne indreptam spre Talimena Scenic Drive, un drum pe creasta muntilor Ouachita. Culorile de toamna sint minunate, padurea straluceste in soarele diminetii, lacuri sint presarate ici colo.
Se pare ca e o destinatie preferata de motociclisti, ne intilnim cu cirduri de Harley-uri calarite de "adevarati" in geci de piele cu insemnele cluburilor din care fac parte. Casca gen Wehrmacht e la mare moda, nu cred ca am vazut pe careva purtind casca full-face de cind sint in America.
Talimena drive ne poarta catre Arkansas trecind prin Wilhemina State Park, exemplar plasat in mijlocul unui peisaj superb, cu un lodge de toata isprava si un restaurant la fel (excluzind o inghesuiala de nedescris datorata vremii neasteptat de calde).
Il mai ambalez un pic pe Charger si nimerim in Mena, Arkansas. Un orasel amarit si posac, unde toata lumea pare a fi la slujba. La slujba de la biserica, nu la job. E Duminica dimineata si Arkansas e capitala baptismului in US.
Mai departe, spre Texarkana. Funny name, nu? Dar potrivit: e chiar pe granita dintre Texas si Arkansas, oficiul postal din localitate se cracaneaza chiar pe granita, fiind singurul cu doua zip coduri, din state diferite :)
Altfel, bine ca am revenit in TX. Nu ca simt ca am ajuns acasa sau altceva de genul asta - m-o fi chemind ca pe Raducioiu dar nu simt nevoia sa pocesc romana cu accent englezesc -, dar, cel putin fata de Oklahoma si Arkansas, aici e mai civilizat.
Catinel, catinel facem si cele citeva ore care mai sint pina acasa si ajungem just in time sa tragem linie weekend-ului si sa ne bucuram de o excursie in zone foarte frumoase, care insa ne-a schimbat radical impresia despre America.
Serios vorbind, nu stiu daca personal am vazut undeva in lume vreo zona mai saraca decit cele vizitate prin Oklahoma si Arkansas. Si cind zic undeva in lume, includ ce am vazut cu ochii mei, adica cam toata Europa, Israel, Iordania, plus California in US.
Si poate nu atit impresia de saracie e dezolanta, oameni saraci sint peste tot, dar ce socheaza este planitudinea vietii in acele locuri: oamenii sint saraci, indobitociti, pur si simplu nu cred ca au vreo idee ca se poate trai si altfel. Si nici macar nu ii intereseaza. Jobul de la 9 la 5, papica, produsul de plozi, timpirea cu telvizorul, vinatoarea, berile obligatorii la crisma, meciul de fotbal, plimbatul cu camionul si slujba de Duminica par a fi singurele evenimente palpabile in viata lor. Poate mai fac si altele si nu am vazut eu bine, dar tare ma indoiesc.
Apropos, in privinta ocupatiilor seamana destul de bine cu Cipru... Si la aia killer-itul de animalutze era sport national. Deosebirile ar fi ca cipriotii au mult mai multi bani, iar astia mult mai multe animale de impuscat.
Inca un exemplu in sensul asta: inainte sa ne avintam pe celebrul scenic drive am zis sa punem benzina, sa nu ne trezim in creierul muntilor fara gaz. Zis si facut... ochim o frumoasa statie cu doua pompe, unde binenteles benzina e mult mai scumpa decit in Dallas, si oprim sa alimentam. In fata noastra obisnuitul camion - chiar doua in cazul asta - plin de flacai imbracati de vinatoare. Bravo lor, nu-s asa sensibil sa ma dea pe spate Moartea Caprioarei. Ce ma da pe spate, aproape la propriu, e ca unul din "good ole boys" molfaie un ditamai trabucul, cu un jar de prajit puiul si fum de furnal. Si asta fix in timp ce turna de zor benzina intr-o canistra din bena camionului! Si fix sub semnul unde scria "No smoking!" cu litere de o schioapa.
Acuma ar fi fost fain sa stau sa vad ce se intimpla, dar tinind cont ca eram la numai citiva metri de ei am decis ca e mai sigur sa demarez si sa caut alta statie de benzina. Una cu oameni care stiu sa citeasca.
