Anyways, tanti se bosumflase pe motiv ca nu i-a ajuns cecul cu chiria. Acuma io is uituc rau si in mod normal nu m-ar fi mirat sa fi uitat sa-l trimit, dar de data asta aveam martori famelia personala ca mersesem in grup organizat la banca. Zic tanti nu se pune, fii atent ce hitrtiutza faina am eu de la banca care a emis cecul meu - zice clar pe ea ca cecul a fost varsat in contul destinatarului!
Mai verifica tanti cu burtosul, de proprietar, mai da ceva telefoane, si vine triumfatoare inapoi: Bai! Vezi ce draq facura aia la banca cu cecu tau ca in cont la burotsu n-a ajuns!
Mama ce m-am enervat pe doamna banca! Iete asa de tare ca m-am urcat in taraboanta din dotare si tzushti in coltzul strazii la pezevenghii cu pricina. Ma reped vertignos pe usa hotarit sa ma infig in ala de la ghiseu si sa chem si cel putin un superviser. Daca nu chiar doi.
In hol elanul mi se diminuaza. Nimeni la ghiseu. Liniste deplina. Si o voce: Domnu, matalutza cu ce problema pe la noi? Posesoarea de voce, o tanti cu fatza de gospodina, intre doua virste, pitita intr-un cubicul cu geamuri fumurii. Pe geam scrie Personal Banker.
Imi creste iar inimioara, cu adrenalina cu tot si dau sa ma reped in tanti. Ii explicitez modulu cum ca sa vezi ca cecul meu a ajuns cine stie unde, convins ca o fac praf si in cepe sa plinga de simpatie. Iete insa ca madama nu se emotioneaza deloc. Zice: da chitanta de la depozit ai matale? N-am! Ca nu mi-ati dat! Etete! ba ti-am dat, noi dam chitante la toata lumea la toate operatiunile! Uite ca mie nu mi-ati dat! Si stii dece ca am facut depozitul la drive-in!
(Nota tehnica: Bancaritul la drive-i ne cam asa: daca vrei banutzi e un ATM la care ajungi frumos sa butonezi daca scoti mina pe geam, daca vrei altceva - depozite, facturi, etc si etc - apare frumos un tub de transport pneumatic, d-ala de-al lui Big Brother in cartile lui Orwell, unde viri matale frumos ce ai de virit si el pleaca lelea in sus pe o tzava)
Nici asa n-am emotionat-o pe cucoana. S-o crezi mata ca la drive-in nu se da chitanta! Pina la urma a inceput sa-mi para asa de rau ca nu am chitanta ca am inceput sa-mi caut tot soiul de scuze si sa o intreb rugator pe tanti daca nu se poate face ceva si fara chitanta.
Stai sa vedem! M duc sa verific! si pleaca suveran cu copia cecului meu in mina, cu aere de regina care acorda favoruri supusilor nedemni. Si sta.... Si sta. Si sta.
Si imi stau si mie nervii in git. Din ce, in ce. Si imi aduc aminte ca eu sint de fapt pagubitul, ca ei au facut o timpenie si ca e imposibil sa nu aiba si ei vreun fel de copie a depozitului. Si ca toata mascarada cu chitanta a fost ca sa ma puna la punct. Si ca au reusit :D
Vine. Tanti. Cu inca citeva hirtiutze in mina in plus fata de cele cu care plecase. O fi de bine?!
Este. L-am gasit!, zice. Stim ce s-a intimplat. A fost facut depozitul i nalt cont decit trebuia. Pai de ce?! intreb anemic. NU l-am scris eu corect? Nooo, a facut o greseala casierul si a dublat o cifra din numarul de cont. OK, zic, e omeneste se intimpla, sinteti si voi obositi... Mdea... Da' acuam sa vedem cu mfacem sa recuperam banii.
Pai e simplu nu? Ii scoti din contul prost si ii pui in ala bun.
Zis... si in cele din urma facut. In cele din urma adica dupa inca o jumatate de ora de parlamentari telefonice. Parlamentari folositoare la numeroase chestii: prima fiind ca tanti a invatat sa foloseasca bucata relevanta situatiei din softul pe care il foloseste banca, alta fiind ca a luat aprobare pentru mutarea banilor de la vreo 3 insi - ultimul fiind ditai managerul, altele mci si mai marunte, inclusiv ce parola ii trebuie ca sa se conecteze la nu-s ce baza de date unde poate sa vada daca s-a facut transferul.
Si pentru mine a fost folositor timpul asta. Am invatat de exemplu ca exista un Help Desk special pentru manageri. Adica suni acolo si musai iti raspunde un manager. Help Deskul cu pricina e util cind tre sa faci ceva si managerul tau nu e linga tine.
Apoi am invatat ca intr-o banca american si ca sa te duci la buda trebuie sa ai aprobare de la un manager. Apoi am intles si de ce: fonctinarul bancar obisnuit nu are trainingul necesar ca sa se duca la buda de capul lui. Iete ca dovada nenea care a facut greseala cu cecul meu. Daca intreba un manager nu se prindea ala de greseala? Cum? indraznesc sa intreb. NU STIU! Eu nu sint manager!, imi raspunde doamna binevoitoare.
Toate astea mi le-a explicat doamna dragutza cu fatza de gospodina intre doua virste. Pe un ton foarte asemanator cu cel pe care il folosesc chiar eu cind ii explic copilului de ce sa ii dai colegului de gradinitza cu scaunul in cap nu e idee chiar buna. Asta desi la Tom si Jerry miscarea cu pricina e de referinta.
De fapt toata polologhia de mai sus a fost ca sa va descriu cum mi-am petrecut Simbata dimineata. Si cum merg lucrurile intr-o banca americana. Si ca banca se numeste Chase. Si ca e una din cele mai mari din lume.
Si ca, printe altele, din acelasi holding mai face parte si agentia de credit Morgan Stanley. Care pune note altora la cit de eficienti sint economic. Oare de filiala Chase Bank de la intersectia Custer Av cu Stacy Rd s-or fi ocupat vreodata?
P.S.: Oare ce nivel de manager de la Chase Bank se poate prinde ca intre numele scris pe cec si titularul contului in care se face un depozit exista o diferenta?!
