Imi place sa merg numai la vale... ca parca-i mersu mai usor

Deci poate economia sa mearga si mai rau? Se pare ca da... Si daca da, atunci cei care se afla cel mai aproape de evenimente s-ar putea sa fie cei care o sa observe cel mai tirziu. (vezi tanti financial advisor de care ziceam altadata)

Am intilnit fragmentul urmator, intr-un interviu acordat de Robert Lang, managerul unei companii de investitii financiare specializate in short-selling si bear markets.

"In answering this question, I turn to a professor of geology at UCLA. As an evolutionary biologist, biogeographer, and Pulitzer Prize winning author, Dr. Jared Diamond addresses the “it can’t break” mindset in a story about individuals who live below a dam. According to Diamond, attitude pollsters ask people who live downstream from the dam how concerned they are about the possibility of the dam bursting. Naturally, those that live further away from the dam are less concerned about the dam breaking that those that live closer to it. But shockingly, from a few miles below the dam, where one would assume the fear would be the greatest, as we approach the dam, the concern about the dam breaking falls off to zero. Why?
Diamond notes that those that live closest to the dam, who are sure to drown if the dam breaks, must believe that the dam could not break in order to preserve their own sanity. This ability to suppress or deny thoughts that cause us great pain is known as psychological denial. Diamond suggests that this behavior, common to individuals, could apply to groups as well. "

Analogia mi se pare elocventa si, din fericire pentru toata lumea, nu este o analogie despre masini :D

Cum zicea tanti: economia americana o duce bine :D

Postul asta e un fel de partea a doua la cel precedent. Adica sint inca suparat pe deosebita analiza financiara facuta de tanti bancheritza si cred la fel de tare in revigorarea economiei americane.

Se pare ca unii imi si dau dreptate... io zic ca pe Moody putem ssa-i credem.

Cica pe la inceputul anului erau 7 state americane in recesiune (Arizona, California, Florida, Michigan, Nevada) ... Acuma sint 27 si 14 "at risk".

Oare ce se intimpla cind intra si alea 14? Ceva gen "ultimul stinge lumina"?!

Acuma e momentul sa-ti cheltui banii la bursa!

Carevasazica ma decid eu asa intr-o dimineata sa ma fac investitor. Pe stock market. Pai ce numa' Soros?! Ia sa vezi ce grozav o sa fiu eu!
Bun... Purcedem serios, stiintzific la treaba ca doar d-aia ne-a placut la scoala. Adica incepem cu inceputul, ma informez, cum zicea un amic de peste Prut. Omul venea in fiecare dimineata constiincios la 9 la munca, dar pina la 10:30 nu misca nimic... Nici la o cafea nu mergea. "Pai ce faci mai, nu vii la cafea? Ai de munca?", "Nu, ma informez." Adicatelea nu poti incepe o zi, fara sa citesti vreo ora ziarele, sa vezi ce se mai intimpla prin lume.

Asa ca m-am informat pe cit am fost eu in stare, macar sa inteleg termenii folositi in argo-ul financiar, ca pina la concepte mai e cale lunga. Dupa care stabilesc o intilnire cu un "financial advizer" al firmei de investitii financiare de pe linga banca. Zis si facut... Foarte amabili oameni mai ales cind au auzit ca s-ar putea sa aduc pentru investit alti bani decit cei pe care ii am deja la ei in banca.
In sfirsit, ma prezint eu la 12 trecute fix sa ma intilnesc cu madama advisor. O tanti la vreo 30 de ani, care incepe sa-mi povesteasca ca sora ei are niste vecini din Romania, ca ce simpatici sint aia si ce nasol tre sa fie in RO.
Aici m-am lejer indignat ca doara nu mai sintem in epoca de piatra, Nea Nicu e mort de mult, ceva capitalism se mai exista si pe la noi, de munca este, salariile au inceput sa arate mai bine, ca sa nu mai zic ca sintem in UE(!). Iar criza economica din cite stiu eu e mai ales in State si mai putin in Europa.
Cind a vazut ca sint roman mare si imi apar nevoile si neamu, a lasat-o si tanti mai moale, ca doar eram investitor, si a trecut la ce fain e in Europa, ca a stat ea citiva ani in Belgia, in partea flamanda. Foarte bine ca ti-a placut zic, si mie mi se pare faina Belgia. "Da", zice, "si am io asa un scop nobil in viata sa vizitez 20 de tari in urmatorii 20 de ani!" "Foarte frumos!", ma arunc eu. "Deja am vizitat vreo 6 si anu asta ma duc in Spania! Pina la Frankfurt cu Alcoolicii Anonimi (American Airlines) si dupa aia cu Ryan Air, ca-i numa 18 euro".
Parca, parca nu prea mi-a sunat bine Ryan Air-ul... nu ca as avea ceva cu ei, dar ce draq cauta ditamai financial advisorul cu RyanAir?! Astia zboara la business sau au avion particular, nu? C-asa am vazut io in filme...

Anywyas, palavrageala despre Europa se termina apocaliptic cu afirmatia lu' tanti: "Mie nu mi-e frica sa incerc lucruri noi! Daca vad la altii ca fac ceva diferit de cum fac eu si ocnsider ca e mai bine, ma schimb!" Bravos! Asa e frumos sa fii deschis la nou ca NYSE la caderi vertiginoase, ma gindesc. "Da, zice, uite, acu citiva ani am vazut la o prietena din Germania ca ei maninca cu furculitza in stinga si cutzitul in dreapta, asa ca am facut si eu asa ca face mai mult sens".
La asta chiar am ramas perplex, vorba lu' Gelu Voican-Voiculescu, daca-l mai tineti minte. "Pai si adica pina acu citiva ani, tu cum mincai?", intreb firav. "Pai cum se maninca pe la noi: mai mult sandwich-uri, adica cu minutza, sau daca era ceva mai consistent frumos cu furculitza in dreapta si daca era cazul luam si lingura. Cutitul se foloseste la inceput sa-ti tai totul frumos in farfurie, si cu asta basta".
Cetisem io prin carti, in Marile Canioane a lui Dan Grigorescu cred, ca asa se maninca la americanoshi: tai frumos totul in farfuriutza, lasi cutzitul pe masa, pui servetelelul pe pulpitze, infigi mina stinga in poala si purcezi cu furculitza si lingura la atacul hamburger-ului. Asta ca sa nu mai zic ca il vazusem si pe Bundy la televizor cum papa... Da' credeam ca-s bancuri...

Revenind la finante, tanti incepe sa-mi povesteasca cum sta treaba cu investitul la ei. Mai precis: "Io iti trag un chestionar, sa vad la ce clasa de investitii te incadrezi, si dupa aia iti recomand niste fonduri mutuale. Aia cu chestionaru e asa de chichi ca io deja stiu ce sa-ti recomand!". "Si cam de unde stii matalutza?" "Pai asa citesc io omu din prima, ca am experienta. Si apoi, io oricum recomand cam aceleasi fonduri, ca astea-s cele mai bune!"

Ce vorbesti mai moncher? Astea-s cele mai bune, ai?! Ia sa vedem... la chestionar i-am dat dreptate: e intr-adevar de chichi. Fix 5 intrebari de bune simt si tzushti la caracterizare. Am inscris fix 60% ceea ce se traduce ca vreau si growth si securitate a investitiei. Nu zau? O fi vrind careva altceva?! Sa trecem la fondurile recomandate. Scoate din palarie unul. Arata super cool, nu cazut decit 0.4% ieri, nu plateste dividende si investeste mai ales in companii mari de pe piata americana. Altfel tare de tot, firma serioasa, nu se joaca... Cica ar fi primul fond mutual inventat vreodata (nu dam nume :). Bine, zic, dar cam cum a mers de la inceputul anului incoace? Fain, bine chiar... a scazut cu 18%. Pai si asta-i bine?! Da, ca acuma toate scad! Asa intre 10% si 50%... deci asta e OK.

Pai si cum nu exista niciunul sa fie pe plus?! No, ca e criza! Adicatelea, io iti dau niste bani ca sa mi-i pierzi?! Pai da, dar pe termen lung isi revine si apoi sa te tii: in medie pe an iei peste 10%! Foarte bine si frumos, dar daca in 5 ani, pe cit e facuta media asta, se nimeresc vreo 2 ca asta de acuma? Se cam duce draq media nu?!
Tanti se uita la mine ca la un amarit de european neincrezator si zice: "Pai cum sa fie asa? Tu n-ai auzit ca guvernul americanos a aprobat un plan de virit bani in banci ca sa-si revina si sa fie toata lumea fericita?!" Bai, da fraier mai sint! Sa nu fi auzit eu tocmai de planul asta... parca traiesc pe Marte, ca sa mai zic. Nu ma pot abtine si intreb candid: "Si de unde ia guvernul cel atotputernic banii astia sa ii vire in sistemul bancar? Nu cumva ii tipareste (chiar aci pe plan local la Fort Worth)?" "Ba, binenteles ca ii tipareste", zice tanti pe un ton superior. "Si daca tot tipareste atita, nu cumva o sa scada valoarea dolarului si o sa creasca inflatia ca in Romania anilor '90?" "Ba da, dar are ele grija guvernul!"

Am incercat sa-i explic ca venind dintr-o tara post-comunista sint un pic cam prea satul de promisiunile astea cu guvernul Big Brother care are grija de mine... dar m-am abtinut si am intrebat-o daca, asa ca specialista, vede semne de redresare si in economia americana sau numai banii de la maretzul guvern o determina sa creada ca criza e pe final si totul va fi roz bombon de acu inainte.
Ea imi zice ca economia mere snur, nu-i bai... Eu ma uit in jur si vad ca tot ce are pe birou e Made in China, de fapt tot ce vezi in magazine sau aiurea ca fiind Made in USA este de proasta calitate si scump. Asta daca se exista.
Sint sigur ca intr-adevar economia merge foarte bine.

Alte fonduri mai ai tanti? Asa unul dupa care sa nu-mi para chiar asa rau cind vad ca imi pierd banii? Nu sint, zice. Asta e marketul. Da' oricum acu e un moment foarte bun sa investesti: s-a atins bottom low si sigur va creste!
Hai pe bune! A doua zi, bursa a mai scazut cu citeva procente...

P.S.: Dupa mintea mea criza n-are cum sa se rezolve mai repede de un an. Cel putin nu in State. Da, va fi o revigorare a pietii cind va fi ales presedintele, mai ales daca va fi Obama. Dar apoi va cadea iar. Mai ales daca va fi Obama. Cit de bine intentionata si inteligenta ar fi o noua administratie ii va trebui ceva timp ca sa poata schimba ceva. Iar pina ce fondul mutual cucu-bau va ajunge iar la average-ul lui de 10% pe an, mai e de o ciorba!

P.P.S.: Fericire mare a scazut pretul benzinei! Nebunie! Acuma putem sa ne dam iarasi cu camioanele pe pajisti si cimpii! Numai ca, din cite stiu pretul a scazut pentru ca si consumul scazuse ca urmare a crizei. Daca consumul creste iar, nu cumva se ia iar si pretul dupa el?!

P.P.P.S: Va rog sa-mi scuzati analiza "economica". Habar n-am de chestii d-astea si va rog sa nu care cumva sa va luati dupa ce spun!

Round Up On The Range

Comedie mare pe tarla in Myers Park, McKinney simbata trecuta. Cowboy (si cowgirls), papica la cazan vinduta din carutze cu coviltir, animalutze sa le mingiie copiii (nu prea se inghesuia niciunul sa mingiie gainile dar asta e), vata pe batz si corn dog (asta-i un cremwurst invelit in mamaliga si prajit), formatii country si bluegrass, politia calare, native americans (cica indieni nu e political corect) dansatori si cam cu mina-ntinsa,etc. Ce sa mai, varianta moderna de Far West cu tot farmecul (si kitsch-ul) de rigoare. Lume multa, aproape toti cu macar o palarie de cowboy daca nu si cizme, fomista si insetata.

Pretextul era chiar papa: hai sa ne prefacem noi ca sintem pionieri in Vestul Salbatic si sa bagam la ghiozdan fix cum o faceau stramosii nostri. Binenteles, la mincarea respectiva se asorteaza si o bautura pe masura si costumatie plus muzica adecvata. Erau deci vreo 10-12 carutze, cu echipaj cu tot, postate in cerc si fiecare gatea de zor cazane de fasole, chili, cartofi copti, pui si carne de vaca prajita. Pretul nu era exagerat, mincarea parea buna (din priviri ca pina sa ne durmirim noi ca ne e foame se cam terminase :D), lumea s-a adunat usor sa palavrageasca la un castron de chili si un ice tea sau limonada - alcool nu se vinde asa hai-hui unde pot sa-l miroasa cumva copiii :) - mai ales ca alaturi se produceau de zor citeva formatii country. Una dintre ele suna chiar bine: Quebe Sisters Band 3 fete la vioara, un tip la chitara si inca unul la contrabas, care cinta melodii de prin noua sute treizeci. Toamna.

A mai fost si o incercare de intrare in Guiness Book - din cite am inteles reusita - la categoria World Greatest Hayride. Asta, in traducere, insemna o gramada de populatie incarcata in niste remorci trase de o Toyota Tundra cit o magazie. N-am prea inteles de ce ai vrea sa fii cel mai tare la categoria respectiva, dar parea ca toata lumea se distreaza copios cind a inceput sa-i traga truck-ul de colo-colo. Anyways...

Native american-ii cica executau ceva numit Pow Wow. Adica un fel de sezatoare, claca, sau cum s-o traduce, de indieni care cinta (in principal la niste tobe barosane), danseaza, onoreaza pe cei cazuti in lupta (in vremurile moderne pe veteranii de razboi) si in general se simt bine si se produc pentru uzul publicului privitor. Si platitor, ca tot timpul se cer donatii si alte alea. Dupa gustul meu e o chestie total comerciala, facuta pentru turisti, mi-e greu sa cred ca intr-adevar ar avea o semnificatie spirituala traditionala asa cum pretind ei. Oricum lumea se stringe ca la urs, toata lumea-i fericita si aplauda de zor, aia danseaza in niste costume exagerat de impanate si colorate, altii bocane de zor in tobe si cam asa o tin toata ziua. N-am stat sa vad daca e si vreun final apoteotic...

Per total atmosfera a fost faina, re-intoarcerea la vremurile vechiului Vest Salbatic destul de reusita, mai ales pentru ca nu mai vazusem chestii de genul asta. Daca as mai merge si a doua oara e discutabil... Poze pe aici.

Aren't we all monkeys?!

Once upon a time in a village, a man appeared and announced to the villagers that he would buy monkeys for $10 each.

The villagers seeing that there were many monkeys around, went out to the forest, and started catching them.
The man bought thousands at $10 and as supply started to diminish, theVillagers stopped their effort. He then announced that he would now buy monkeys at $20. This renewed the efforts of the villagers and they started catching monkeys again.

Soon the supply diminished even further and people started going back to their farms. The offer increased to $25 each and the supply of monkeys became so little that it was an effort to even see a monkey, let alone catch it!

The man now announced that he would buy monkeys at $50! However, since he had to go to the city on some business, his assistant would now buy on his behalf.

In the absence of the man, the assistant told the villagers. 'Look at all these monkeys in the big cage that the man has collected. I will sell them to you at $35 and when the man returns from the city, you can sell them to him for $50 each.'

The villagers rounded up all their savings and bought all the monkeys. Then they never saw the man nor his assistant ever again, only monkeys everywhere!

Now, I hope, you have a better understanding of how the stock market works.

The Last Lecture

Banuiesc ca pina acum cam toata lumea a vazut videoclipul cu The Last Lecture a lui Randy Pausch. Daca nu, o puteti face aici.
Astazi tocmai am terminat de citit cartea cu acelasi titlu. Chiar daca (sau mai ales daca) ati vazut videoclipul, cititi si cartea. Merita. Veti (re) descoperi un om. Cu bune, cu rele, cu momente banale, cu emotii, cu trairi... exact asa cum sint oamenii.

Datini, traditii si apucaturi fine la americanosi - Episodul 4: Avocatii

Se facea ca am mare nevoie de o procura pentru RO ca sa imi pot obtine cazierul judiciar. Ca prin amabasada romaneasca de aci e jale mare daca incerci sa obtii cazierul... Printre altele tre sa te duci matalutza fix la Washington, sa te vaza consulu la fata si sa-ti ia si aia din titlu citeva sute de para pe biletul de avion. Acuma nu ca n-as baga si eu citeva sute de dolari in revigorarea economiei americane, da' cele citeva sute se faceau cam 1000 cu hotel, masina de inchiriat si taxele consulare. Cea mai tare insa era perioada de asteptare: 4 luni! Pai si barcile lu Columb au facut mai putin pe la 1492... iar cazierul in RO se elibereaza pe loc deci nu acolo se pierde timpul.

In sfirsit, tot tantile de la ambasada pretenoase nevoie mare: "Pai domnu Popa mai bine faceti dvs. o procura la un notar american, ii puneti apostila conventiei de la La Haye (iete de al draq nu scriu Hague ca sa-si suceasca americanii limbile) si o trimiteti la cineva in Romania, respectivul o traduce si legalizeaza si la noi (ca sa mai faca si notari romanesti un ban, ce daca apostila cu pricina incearca sa evite si asta printre altele), se duce la Politie, ia cazierul si v-il trimite prin posta!". Probabil inca in extaz datorita amabilitatii functionarilor consulari romanesti, ma reped eu in Google sa vad cam de unde fac rost de un notar. Cum ii zice la notar in engleza? Notary public... o fi si din aia privati?!). Guglea, indatoritor ca de obicei, tzushti imediat cu mai multa informatie decit am nevoie. Numa ca ce sa vezi? Notary public americanos e mai frecator de menta decit notarul romanesc; tot ce face el e sa autentifice vinzari de terenuri si chestii d-astea. Bun, pai cine se mai ocupa cu chestii legale? Avocatii! Astia tre sa stie ca doar e destepti, in filmele americane ii bate pe toti, bashca ca mai bine de juma de America pare sa-si faca veacul prin tribunale.

Ca tot nu-mi place mie sa vorbesc la telefon, le reped repede cite un mail la vreo 10-12 avocati plus vreo 5-6 notari adunati de prin datele baroului din TX, ca bastinasi in zona Dallas. Explic eu ce-mi doreste inimioara, pun "Hague Convention apostille" in bold - ca asa am eu feeling-uri - si ma pun pe asteptat. Intr-adevar in citeva zile incep sa soseasca si raspunsurile: 2 mai precis. Ei, zic, astia tre sa fie specialisti! N-apuc sa raspund niciunuia la mail, ca unu din ei ma si suna. Mama ce om serios! Pai uite asa si asa, repe toata pologhia din mail ca asa e politicos aici sa faci conversatii despre vreme, nu te infigi tu asa "down to business". Da, zice omul, va pot ajuta! Facem PoA aici pe banda rulanta! Si cu apostila? Pai binenteles si cu apostila! Nu-i bai! Hai sa stabilim o intilnire. Zic fain, ia trimite matalutza adresa biroului tau prin mail ca la asa la telefon poate ma-ncurc in limba lu Shakespeare (sau a lu Larry Hagman mai degraba dupa cum se vorbeste aici).

Nota bene: aici trebuia sa mi se aprinda tranzistorul in cerebel, ca daca a auzit de trimis mail sa crizat omu un pic, da' m-am gindit ca cine stie poate n-are chef sa scrie mailuri.

Vreo saptamina n-am avut timp de intilnire cu nenea avocatul, asa ca am aminat-o pina azi. Imi iau liber de la munca, imi string toate actele (mama, ce fain ca mi-am gasit portofelul!), parcurg cei 20km pina la domnul Bill - asa mi-a zis sa-i spun ca Mr. Lawyer nu se face si Maestre, ca pe la noi, nu se zice - ramin putin uimit ca birou lu don Bill e in spatele casei intr-un fel de magazie, dar imi revin repede cind ma gindesc cam cite milioane a bagat in casa. Intru in magazie, o tanti secretara sare pe mine imediat - pacat ca era cam batrina - imi da sa completez vreo 4 pagini de date personale - nici nu stiam ca pot sa scriu atita despre mine si majoritatea in cifre - si zice ca Mr. Bill apare imediat. 

"Ecce hommo!" ma gindesc eu asa tangential ca prostu...

Si apare... Ca o boare... sau mai degraba ca o furtuna serioasa, pentru ca Bill e un mosulica grasan, model Adrian Paunescu fara barba, care de-abia navigheaza prin incaperea cam inghesuita. Da omu mina cu mine, io continui sa scriu la hirtoage, intr-un tirziu secretara se convinge ca am scris destul, inclusiv inca o data povestea la ce treaba aveam cu Bill si ma introduce in "inner circle", adica fix biroul lui Bill.

Ce sa vezi?! D-ala ca prin filme... dulapuri pina in tavan pline cu catastife juridice de toate soiurile, legate in piele si probabil niciodata deschise. Mobilierul de birou si ala de film: jiltz mare de piele pentru Bill, niscai fotolii mai mici pentru clienti, o canapea de pe vremea bunicii si, binenteles, biroul de lemn masiv - cel putin 5 mexicani trebuie sa se fi adunat sa-l care - din spatele caruia ma privea Bill. 

El. The Lawyer. The Man... The idiot, cum aveam sa aflu imediat.

Intii rasfoieste cu interes hirtiutzele pe care le completasem eu mai devreme. Culmea e ca chiar le citeste! Nu se preface! Acuma de ce draq l-o interesa ce numar de pasaport ma eu?! It beats me!

Continua asa vreo 5 minute, cam ca managerii la evaluari. Exact cit sa te plictisesti, sa te intrebi ce draq faci acolo si sa admiri cit de bine le sade lor in spatele biroului.

Dupa care incepe sa gavareasca cu cel mai pur accent texan de la Chuck Norris incoace: "Pai e totul clar!" Mama ce bine, ca incepusem sa ma cam indoiesc... "E totul clar, mai putin cu apostila aia! "

Ha?! - asta eram eu... adica cum mai putin cu apostila? "Pai da! Ce e aia apostila si de ce iti trebuie? Ca io m-am uitat putin pe internet si n-am gasit nimic despre ea! Esti sigur ca ai nevoie si de asta?"

Mi-a picat fata instant... pai daca nici Bill nu stie ce-i cu apostila si pe unde creste ea, ce draq ma fac? 

Ii explic ipochimenului ce-i cu apostila si la ce e buna, cum ca aia din RO nu misca un pai la actele straineze daca nu o vad, cum ca in EU toate tarile o utilizeaza frecvent... In sfirsit tot ce un layman ca mine stia in materie.

Nu e impresionat... "Aici, in the great state of Texas - exprimarea asta de risul curcilor e foarte comuna - io n-am vazut niciodata asa ceva." Pai si atunci de ce mi-ai zis la telefon ca faci si d-astea?! "Pai vii aici, discutam si pe urma vedem noi cum ne descurcam... ca asa e cu "legal matters" clientul - prostanul - nu prea stie cum e cu treburile astea, numai noi, oamenii de meserie, ne pricepem!"

Probabil ca dupa moaca mea lunga a inteles ca nu sint chiar redneck-ul obisnuit care ii intra lui in birou, asa ca scoate triumfator arma finala. "Uite, daca vrei, chiar acuma cautma sa vedem ce se stie despre apostila asta a ta. Pe calculator! "

Deja darimat numai de perspectiva de al vedea pe Bill cu mouse-ul intre cirnaciorii care ii tin loc de degete, ma prefac entuziast si zic da. Prostie curata! Pentru ca Bill se intoarce intr-un pesh, cu spatele la mine, porneste mareata unealta de cautat si ce sa vezi fereastra mare sa acopere tot monitorul: "Norton Antivirus has detected a threat! What do you want to do?" Bill imi zimbeste complice si plici cu mouse-ul pe X-ul din coltul ferestrei. Zimbetul se latzeshte proportional odata cu nimicirea inamicului fereastra. Cu greu depisteaza shortcut-ul de la IE intr-un colt de desktop impinzit cu PDF-uri salvate, ii click-aie si navigheaza fix la pagina baroului din Texas. Acolo parese ca exista un fel de biblioteca legala, asa ca se apuca sa caute ceva de genul "apost Hague convention"... Rezultate ciuciu. Nu disperam! Hop la Yahoo! Answers cu aceeasi intrebare de baraj. Il doborim si pe Yahoo! si nu mai am rabdare si ii sugerez sa scrie mai mult si mai corect la cautare.

Cum necum nimerim chiar pe site-ul conventiei cu pricina, de unde, dupa lupte seculare, printeaza 2 pdf-uri - o fi omul actionar la Adobe de e obsedat cu pdf-ul - si unul mi-l inmineaza triumfator. Print-ul contine niste date generale despre ce e cu conventia de la Hague si cam atit.

"Acuma", zice Bill, "sa te duci matale pe acasa sa afli unde poti sa pui apostila asta si noi iti facem PoA instant!". Pai cum sa ma duc eu sa caut?! "Da, putem sa ne ocupam si noi, da' te costa mai scump!" 

Bine mai Bill, da macar asa poti sa ma indrumi incotro sa caut? Cine s-ar ocupa de asta? "Cred eu ca Departamentul de Stat!" - adica un fel de ministerul de externe. "Sa-i scrii o scrisoare lu Secretaru de Stat si sa mentionezi asta cu apostila!"

Asta a fost picaturica care a umplut definitiv paharul meu deja pe cale de varsare... Ma ridic siderat de atita prostie, imi iau la revedere cit pot de amabil si dau sa plec. "Stai!", zice Bill. Imi inchipui ca i-a venit idea sa imi ceara si bani pentru "consultatie", asa ca deja ma imaginez urmarit de seriful local, care venise fugutza sa vada cine l-a caftit pe Bill...

"So", zice Bill, "are you married?". "Da", raspund lejer calmat. "Pai si ti-ai facut un testament de cind ai venit in Texas? Asta e foarte important sa stii! Si noi ne pricepem foarte bine la asta! Daca faci rost de apostila, poti sa o pui si pe testament!"

Nu mai rezist si o intind cu toata viteza de care e capabil Volkswagen-ul propietate personala... Dupa kilometrii de rigoare ajung acasa si, departe de Bill, caut mai abitir internetul si aflu ca mareata apostila se ia foarte simplu: n-ai decit sa trimiti procura la Texas Secretary of State impreuna cu 15 dolari si iti soseste prin posta in citeva zile. Pe undeva, cumva tot stia Bill ceva pare-se... Cam ca Radio Erevan: nu se da ci se ia, nu-i masina ci bicicleta, in rest ai dreptate!

P.S.: prostiile avocatesti se pare ca-s la toate nivelurile: linkul de pe site-ul US Department of State catre Texas Secretary of State nu mere :D

Es vos a Incendia alio vel an Penitus Rimor alio?!

Cel mai tare site: http://www.provisiontechgroup.com/. L-am descoperit plimbindu-ma capiu pe net. Ei bine, io ma dau de obicei cu Firefox, daca e vreun site caruia nu ii face render ca lumea sau are aspx la greu, tushti la IE (de fapt IE Tab ca sa ramin in aceeasi fereastra).
www.provisiontechgroup.com/ se randeaza foarte bine in Firefox... Numai ca daca te uiti si la continut observi ca totul e scris in latina! Da, limba aia pe care o vorbeau romanii si pe care acum o mai folosesc doctorii si avocatii putintel.
Dupa ce m-am crucit bine, bine am schimbat pe IE si - minune! - continutul e in engleza!

Pe mine inca ma bulverseaza idea. De ce naiba sa faci asemnea site?!

P.S.: cum ziceam eu sint din tabara Firefox, asa ca titlul postului e in latina si, binenteles :), inseamna: "Are you a Firefox person or an Internet Explorer person?!"... Sau cel putin asa www.translation-guide.com. Desi daca ii dai si traducerea in sens invers iti iese "Are you a Fire to another place or or Inward To examine to another place?!"... Sau "Esti tu un Foc la spre alt place sau sau Inward La spre examine la spre alt place?!" mai pe romaneste :D

Times they are a-changin'...

"Come gather 'round people
Wherever you roam
And admit that the waters
Around you have grown
And accept it that soon
You'll be drenched to the bone.
If your time to you
Is worth savin'
Then you better start swimmin'
Or you'll sink like a stone
For the times they are a-changin'"
-- Bob Dylan, Times They Are A Changing

Se schimba intr-adevar si mai ales la computatoare... Pai numa acu citiva ani (luni?) era showul dupa lume sa-ti instalezi un environment de dezvoltare pe compul personal, cu librarii, IDE, web server, DB, source control, etc. Binenteles dupa ce reuseai laptopul cu pricina devenea mai lent decit nationala de fotbal a Romaniei, hard diskul incepea sa se umple, registrii windowsului se enervau si alte fitze de sezon. Asta ca sa nu mai zic de citi bani ai fi datorat daca luai tot softul pe bune :D
Cum erai insa un programator viteaz te duceai repejor pe Linux si dupa ce iti faceai ceva nervi, mai ales venind ca mine din lumea MS, reuseai sa instalezi toate (cam) cum vroiai. Normal acuma aveai dual boot ca doar mai vroiai si sa vezi un film HD si sa joci nu stiu ce minune si placa de sunet sa scoata 7.1 si placa video sa foloseasca toata memoria, ba chiar si touchpad-ul sa mearga cum ar trebui.
Asta trecind total pe linga alte aplicatii dragalase de gen Office, client de mail si calendar, alea de prelucrare grafica, editare video si mai stiu eu ce mai aduna omul pe acasa. Deci de problema cu licentele am mai zis, da?

Anyways, la un momentan (moment dat in traducere) incepura sa para tot soiul din magariile pe care le-ai fi instalat local, moka. Pe net. Am numit aici Google Mail si Docs si altele din aceeasi categorie. (Apropos, io zic ca cele mai tari faze din astea is alea de la Zoho, cam le dau clasa la variantele Google).
Cam pe la aceeasi perioada a inceput sa-mi incolteasca si mie idea unui IDE online configurat cu tot ce trebuie, source control, DB, environment de test. Cam toate cele de care pomeneam in primul paragraf. Mai mult de jumate din oamenii la care le-am povestit chestia cu pricina au murit de ris la idea unui Eclipse online, mai ales cu environment de test si toate cele.
Timp sa ma apuc de chestia respectiva n-am avut niciodata si nici suficienta tragere de inima.

Se pare insa ca s-au gasit unii care sa faca taman chestia asta. Mai precis SUN. Iete un fragment dintr-un mail primit de la ei chiar astazi:

"EZQual Virtual Lab
We have set up a secure, remote, on-line test facility designed to make it easier for you to develop, test and qualify applications on Solaris 10 or OpenSolaris and MySQL for free!

The Virtual Lab features pre-installed SPARC or x86 processor-based Sun servers with Sun Studio Development Tools, Java SE, Sun's Cool Stack, MySQL, Solaris 10, OpenSolaris and more. Access them conveniently with Sun's Secure Global Desktop Software. It's all provided to you as a valued Partner - could it get any easier? No servers to install, no OS installations; you're ready to go and can sign up today!

> Learn More"

So? Vrea cineva sa "Learn more"? Eu unul de-abia astept sa-mi bag nasul in ce au de oferit... 'cause I still believe that SUN will shine!

"The line it is drawn
The curse it is cast
The slow one now
Will later be fast
As the present now
Will later be past
The order is
Rapidly fadin'.
And the first one now
Will later be last
For the times they are a-changin'"

Outlook quircks

It just so happened that Outlook died on me this morning. No warning, no nothing. Just couldn't connect to the mail server anymore. 'Till today Outlook was one of the best behaving MS apps I have worked with; not much issues there.

Anyways, I have deleted my account, put the settings again, restart Outlook, restart Windoze... Nothing helped. Finally, I've got the idea to delete and recreate the mail profile form Control Panel. Guess what? This worked! Why? God and Bill know...

Bijection

Considerata de multi cea mai tare chestie in programare in ultimii ani - desi nu e deloc inventata in ultimii ani :) - de la "slice bread", Dependency Injection a revigorat peisajul aplicatiilor web in Java, dupa nefericitele experiente cu EJB. Pentru ca in loc de umflatele EJB-uri si containerele aferente au aparut frameworkuri "lean and mean", cel mai pregnant exemplu fiind Spring, care lucreaza cu POJO-uri si simplifica semnificativ dezvoltarea, configurarea, deploymentul si mentenanta unei aplicatii. Containerele generice pentru DI (sau Inversion of Control cum mai e numita citeodata, desi nu foarte corect), ca Pico Container, se bucura si ele de mare succes contribuind la raspindirea patternului in aplicatiile non-web. Mai nou Google Guice este un nou container de IoC care aduce citeva lucruri noi, dar, in opinia mea, este doar o expresie a politicii Google de extindere in toate domeniile dezvoltarii de software, un efort al carei ultime iteratii este cred Google Chrome.

Si o paranteza: ca sa fim corecti Dependency Injection este folosita intens si de stack-ul clasic J2EE; in EJB si JSF, de exemplu.

Principiul de baza este destul de simplu, asa numitul Hollywood Principle: "Don't call us, we'll call you!" - chestie spusa se pare de producatori de la Hollywod actorilor aspiranti la un rol. In programare s-ar traduce cam asa: cind un component are nevoie de un serviciu, de la un alt component sau de la frameworkul in care ruleaza, aceste servicii sint "injectate" in componentul respectiv. Cam asta ar fi Inversion of Control: componentele care ofera servicii sint trimise, ca parametrii in constructor sau prin metode set, componentelor care necesita aceste servicii. Binenteles asta se poate face "manual" sau sub controlul unui container, caz in care obiectele sint create de acesta si oferite componentelor care le necesita de catre acesta. Astfel, un component se poate concentra asupra functionalitatii lui specifice, crearea si managementul obiectelor care ofera serviciile necesare fiind efectuata de catre container.
Configurarea obiectelor al carui management e asigurat de container a fost asigurat intii de fisiere xml, actualmente utilizindu-se extensiv anotarile. (Daca asta e mai bine sau mai rau e scopul altei discutii :)

Recent, odata cu introducerea Seam, a aparut un nou concept: dependency bijection. Dupa cum sugereaza numele, bijection face cam acelasi lucru ca dependency injection dar in ambele sensuri. Adica nu numai ca aduce servicii catre component, dar si exporta starea unui component, de obicei catre un context. In acest fel se creaza o legatura bijectiva (matematica sa traiasca!) intre component si container, transfer de stare bidirectional. De fapt Seam este despre stare si context, asa ca un astfel de concept isi avea rostul perfect aici. Am putea spune deci ca Hollywood Principle a fost extins putin si in avantajul actorilor: "Don't call us, we'll call you!", dar dupa ce obtine rolul actorul poate spune si el "I'll call you, if I will take the part!"
Deci, un component primeste obiectele si/sau serviciile de care are nevoie pentru a-si indeplini functionalitatea de la frameworkul in care ruleaza, apoi isi "outjecteaza" (DEX-ul sa ma ierte!) starea catre framework, mai precis catre contextul in care exista.
Seam introduce notiuni mai complexe, si mai adecvate, de context decit aplicatiile tipice J2EE, incercind, si din cite stiu reusind intr-o buna masura, sa acopere nevoile resimtite in dezvoltare. Sint 7 tipuri de context disponibile in Seam: stateless (practic un non-context), event (la nivelul unui request), page (starea este mentinuta la nivelul paginii, disponibila pentru toate eventurile generate intr-o anumita pagina), conversation (default se intinde pe 2 pagini, dar se poate extinde peste oricite request-uri demarcate cu anotatii Seam), session (la nivelul sesiunii J2EE, stare asociata cu userul), business process (stare asociate cu procese async care ruleaza pe timp indelungat; din cite stiu - deocamdata - functioneaza doar cu jBoss jBPM; starea este mentinuta pe durata procesului pentru multiple interactii de la useri diferiti), application (la fel ca J2EE application context).
Din punctul meu de vedere, contextele conversation si business process sint atit elementul de noutate cit si partile cele mai interesante. Mai ales, business process context, aici dependency bijection este si foarte utila si foarte convenabila, simplificind managementul starii intre procesele de lunga durata si operatiile online.

Bijection se poate folosi pentru orice obiect declarat ca obiect Seam (@Name). Seam intercepteaza orice este marcat cu @In (dependency injection) sau @Out (dependency outjection); anotarile se pot folosi si impreuna: primesc un obiect, il modific si il trimit inapoi in context.
De notat este si ca in Seam bijection se face la invocare: unui component care foloseste bijection pentru un obiect Seam, nu i se injecteaza acest obiect la momentul crearii ci in momentul apelului unei metode care il foloseste; la finalul metodei se face outject.
BTW, Seam face toata demonstratia asta de magie folosind interceptori J2EE, nu e nimic picat din cer.

Pe masura ce o sa mai imi bag nasul in Seam, sper sa continui sa scriu mai multe despre acest framework. In fond este facut de Gavin King, si stiu, de la Hibernate incoace, ca e bine sa asculti cind Gavin are ceva de zis :) Mai ales dupa ce JPA a fost creat "dupa chipul si asemanarea" Hibernate :D Iar acum se lucreaza intens la JSR-299 WebBeans. Ghici cu cine seamana? :)

Just another day

Se facea ca ieri pe la prinz am constatat ca mi-am pierdut portofelul. In traducere am pierdut cam asa: carti de credit/debit, permis de conducere (Texas, Romania, Cipru), buletin romanesc, carduri asigurari sanatate, permis de munca in US, o gramada de bonus carduri de la magazine si vreo 100 de para... Cum ii sta bine voinicului am innebunit de nervi, am cautat de m-am zapacit pe unde m-a dus capul ca as fi putut sa-l pierd, dupa care am concluzionat ca sint un mare idiot si am inceput sa ma gindesc ce presupune mareatza intimplare. (Am uitat sa zic ca celebra cautare a inclus si o excursie pina acasa si intoarcerea locului respectiv cu fundul in sus.)

Deci cam ce presupunea rezolvarea problemei: vizita la banca pentru anularea cardurilor, vizita la Department of Public Safety pentru duplicat de permis, ignorare (deocamdata) a actelor romanesti pierdute si "creme de la creme" o noua aplicatie pentru permis de munca... O chestie lejera care dureaza numa vreo 3 luni - timp in care nu ai dreptul sa muncesti - si costa vreo 400 de dolari :D

Lasind dracii la o parte am purces hotarit catre DPS numai ca sa constat ca pentru eliberarea unui nou permis iti trebuie un act de identitate, social insurance si 10 dolari. Logic, nu?! Binenteles! Numai ca o lejera problema a inceput sa ma indispuna si mai tare: actele de identitate acceptate pe aici sint pasaportul si permisul de conducere local. Permisul de conducere am povestit ce a patit... Cit despre pasaport, ei bine nici pe asta nu (prea) il am :) Sau cel putin nu il am la mine, pentru ca e fix in Los Angeles la Consulatul Canadian pentru obtinerea unei vize. Ce face pe acolo si cind s-o intoarce inca nu stiu...
A! Plus cei 10 dolari. Nu e mult deloc, dar e mai greu sa-i obtii cind nu ai carti de credit. Toti banii mei sint cam 2 dolari in monezi de 25 centi pentru taxele de pe autostrada :D

Asa ca deci, fac cale intoarsa cu coada intre picioare de la DPS si merg snur la banca, dupa ce in prealabil imi culeg si sotia de la servici, ca titulara de conturi, plus ca suport moral, pentru ca la momentul asta deja imi plingeam singur de mila pe umarul din dotare. La banca foarte amabili oamenii, ca toti americanii, numai ca la fel de obtuzi: nu putem sa anulam cardurile daca nu aveti un act de identificare! These are the rules! Pasaportul Clarei este la acelasi Consulat Canadian, unicul ID pe care il mai are este buletinul romanesc, care binenteles ca nu e acceptat, astia vor pasaport si pace. Nu cedam, ca romanii e invatati cu greutatile, ne ducem la manager, cu care vorbisem cu o saptamina inainte si care ne cunoaste foarte bine... "Pai cum sa nu va recunosc?! Se poate! Doar sinteti clientii nostri fideli! Dar..." No deal, pasaportul e musai la faza asta! Tanti e inflexibila si rece, desi isi cere scuze ca nu poate sa ne ajute pe cel mai fain ton cu putinta... Ne da insa si un pont: "Sunati voi la Customer Service si cereti anularea cardurilor!" "Pai si acolo nu e nevoie de pasaport?" "Nu cred... Si daca e nevoie e la telefon, daca ii dati numarul n-are cum sa vada ca nu-l aveti in mina!"
Bun, deci o sa sunam la numarul cu pricina si anulam cardurile. O (mica) parte din problema e rezolvata! Da, dar daca anulam cardurile pierdute de mine raminem numai cu cardul de credit pe numele Clarei (care apropos are fix acelsi numar ca si al meu, ca asa e pe aici), care s-ar putea sa nu mai mearga nici el. Nu-i bai! Scoatem niste cash sa avem citeva zile si comandam alte carduri. Tanti ne asigura ca ajung in 7-10 zile. Lucratoare :D Daca le cerem ASAP, poate chiar mai repede... Asta imi place la birocrati ca sint eficienti nu gluma!
OK... Fugutza la ATM. ... Iete si la ATM-ul asta ce timpit e ca imi cere PIN-ul! Pai el nu stie ca la credit card nu se exista PIN?! Mama ce fraier e! Iete ca de fapt fraieru sint eu: ATM-urile nu accepta decit carduri de debit! Cu alea de credit te duci mata la magazin si cu asta basta... No cash for you!

Situatie devine mai albastra din ce in ce, asa ca rontaim iara niscai celule cenusii - si pe cuvint ca nu mai am multe - si ajungem la concluzia ca imprumutam ceva cash de la vreun coleg, anulam numai cardurile de debit, le pastram p-alea de credit just in case ca au limita de retragere deci nu ne saraceste definitiv infractoru care-mi gaseste portofelu si ne mutam repede la rezolvat alte acte ca sint destule.
Inante punem benzina ca sa fim siguri ca macar fara asta nu raminem. Apoi realizez ca io ma plimb vesel prin oras fara permis... Da' cum sa-mi iau permisu daca n-am pasaport?! Si daca ma opreste politia ce draq fac ca n-am chiar nici un act! Jale mare... Macar sa apuc sa o duc pe Clara inapoi la servici mai e un pic si intra in productie. Apoi poate sa ma opreasca si politia ca asa merit... La cit de fraier am fost merit sa ma ia putin la "precinct" sa vad daca ca e ca in NYPD. Mai ales baietii care populeaza arestul is curios daca arata ca prin filmele americane... Oare le-o placea de mine? Si mai precis cit de mult? :D

Ma intorc si eu la servici amarit, asa mai mult sa-mi string acareturile ca de muncit ceva nu prea se mai punea problema la starea pe care o aveam.... Asa ca sa ma aflu in treaba zic hai sa las o vorba si la security ca poate gaseste careva porfeul pe la munca si il da la astia... AND THEN I HAVE SEEN THE LIGHT!!! Trage security guard-ul un zimbet pe 16 mmm si imi intinde dragul meu portofel. Intact. Fara macar 10 centi in minus! Sar la individ sa-l pup de bucurie; el mi-o impartaseste (bucuria) dar nu chiar asa de tare incit sa se lase pupat. Si imi zice ca de fapt celalalt security guard il gasise si ca nu-i bai, se intimpla cam o data pe saptamina sa-si piarda careva cite ceva si ei sa le recupereze.
Se pare ca iesisem de dimineata la o cafea, ma cam fitiisem pe scaun si imi cazuse din buzunar. C'est la vie...
Mama si ce ma enerva "securistul" asta in fiecare dimineata! E o namila de 2 pe 2 care se posteaza in usa si blocheaza cu corpul de zici ca e nevasta-sa goala inauntru; pina nu arati cardul de acces nici o sprinceana nu misca. Imi strica fiecare venit la servici dimineata. Dupa ce ca nashpa ce fac il ma ivedeam si p-asta!
And now he is my best friend... nici n-am vazut baiat mai simpatic si mai dragalash!

Si iaca asa, am ajuns de pe culmile disperarii la titlul de mai sus...

Datini, traditii si apucaturi fine la americanosi - Episodul 3: TVul

Mdea, pai de la inceput tre sa zic ca nu stiu prea mare lucru despre asta... sau stiu mai mult din afara "fenomenului". Adica nu mi-am pus cablu/satelit... De ce? Pai io zic ca dupa ce terminati de citit o sa intelegeti.

Carevasazica ce se da la tv-ul americanos? Intr-un cuvint: reclame! Reclame de toate soiurile, genurile si stilurile... Reclame mai haioase decit cele din Europa in general pt ca aici nu se supara nimeni daca faci misto de concurenta, daca ii ataci sub centura sau daca doar zici cit esti tu de grozav fata de ei. Cele mai rapsindite reclame sint la: dentisti, concerte, oculisti - boala mare cu lentile cristal HD care te fereste de cataracta si functioneaza fix ca televiziunea HD, credite moka, cum sa iti reduci datoriile, de unde sa cumperi mai multe timpenii ca sa faci datorii, masini, unelte agricole - o fi din motive de Texas, la sali de sport - ca d-ast ais atitia obezi, de bine ce-i preocupa sportul... Nu tu o reclama cinstita la detergenti cu matusa din Italia, la vacante exotice, la parfumuri si vopsea de par cu Zina Surprizelor, chestiile alea finutze cu care ne obisnuisera televiziunile din Romania. Asa ca deci daca, conform reclamelor cel putin, Romania e tara nespalatilor, America e tara stirbilor si a chiorilor.
Reclamele astea se suprapun, se incaleca si se destrabaleaza peste niste emisiuni de toata jena: filme rasuflate de acu 10 ani, seriale si mai si - acu citeva luni am vazut ca mai difuzau Beverly Hills, sporturi autohtone - fotbal cu mingea de rugby, maretzul sport national - ala unde o multime de adulti in izmene si costumatie de Gay Parade dau cu bita-n minge/balta si, foarte rar, baschet si hochei. In rest show-uri cretine - Oprah si David Lettermann sint cele bune, documentare puerile - genul rubricile Stiati Ca... din Start Spre Viitor si Cutezatorii pt cine isi mai aduce aminte, stiri cenzurate, meteo ca la balamuc, informatii interesante despre cine a mai sfeclit-o pe soselele patriei si mai nou politichie. Da' politichie tata nu jucarie! Se infrunta Obama cu McCain mai ceva decit Fat Frumos cu Zmeu (nu neaparat in ordinea asta)... Si dupa ce fac astia clabuci la gura vreo citeva ore - in stilul lu Nea Nelu de prin '90, adica vorbesc de transpira da' nu spun nimic - incep ailalti - analistii si comentatorii politici - sa taie firul in 14 din studio. Inca cel putin tot atitea ore...

Adicatelea e cam ca si la tv-ul din Romanica, numa ca astia au reclame mai timpite... Si idei si mai si: de exemplu e durere mare sa nu cumva sa lezeze tinerele vlastare ale natiei cu imagini ofensatoare, recte cu ceva cit de mic legat de sex. Pai se poate sa dai la stiri ca s-a dus Pamela Anderson goala sa ii duca un tort lu mosu de la Playboy si sa cenzurezi partile cele mai interesante?! Adica vreo 2... parti... interesante. Ca sa nu mai zic la Olimpiada: probele de fete, mai ales alea de gimnastica, se transmit cu citeva minute intirziere ca nu cumva sa li sa rupa costumul la sportive si sa vada odrasla americanoasa vreun chilotel sau vreo bareta de sutien! Ce sa-ti zic ca pe Janet Jackson uitara s-o decaleze cind cu Super Bowl-ul.
Asa ca odraslele e safe, nu invata prostii de la tv, ce daca in licee se mai vinde cite un joint sau mai vine unu cu puscociu sa-si ia notitze.

Mare moda mare si cu DVR-urile. Astea e inventia lu peste prajit: digital video recorder! Mai pe romaneste, o scula de inregistrat programe tv. Digital, sa nu uit... Se gasesc unii deci asa de interesati de mizeriile care va ziceam ca is la tv, ca isi programeaza dvr-ul sa inregistreze pe tanti Oprah cind sint la servici, ca sa poata sa o vada seara cu tot familionu. Pe faza asta ori iti cumperi vrajeala respectiva singurel la vreo suta si ceva de para, ori ti-o da furnizoru de cablu. Moka, vorba vine ca si-o scoate el din abonament. Deja reclamele sint ceva de genu: "ia matale cablu de la noi ca-ti dam patru DVR-uri; ce draq faci cu ele nu ne intereseaza, da uite noi iti sugeram sa pui unul in buda". Si uite asa am ajuns la o categorie de reclame pe care o uitasem: reclame la furnizoru de reclame, adica la cablisti, isp-isti si companii de telefonie. Ultima gaselnita in materie e una care incepe cu zgomotul de apa trasa la toaleta, un ciocanit in usa, o voce care intreaba ce faci si una care raspunde "ma uit la showul inregistrat ieri pe dvr".
Cica ar fi niscai DVR-uri care pot taia reclamele din ce inregistreaza. Asta parca suna mai destept, desi daca tai reclamele nu prea mai ramine nimic... Si totusi care o fi deosebirea fata de batrinele VHS-uri din care tot omul mai are cite unul pe acasa?

Ei si acuma sa vedem si cit costa distractia: pai de la 30-40 de para pe luna te poti bucura intens la vreo 100 de canale unul mai tare ca altul, cam in contextul descrierii de mai sus. Daca vrei matale si niste canale la care ai ce vedea, cit de cit, un HBO, Cinemax, Discovery sau mai stiu io ce, te mai costa vreo 20 de para. Daca esti chiar pretentios si vrei si ceva sport de prin Europa sau cine stie ce canale mai exotice ori mai scoti vreo 30 de para ori constati ca nu exista oferta.
Normal ca daca totai cablu esti smecher si ai si televizor HD, asa ca ai vrea si niscai canale pe masura. Normal ca daca esti smecher esti si prost si ai luat un tv 1080p ca sa constati, cu gura cascata sa intre musca, ca toate canalele HDTV sint 780p sau 1080i, adicatelea investitia ta suplimentara de citeva sute bune de dolari e sublima da' lipseste cu desavirsire. Nu chiar cu desavirsire daca ai un HDDVD sau BluRay da' asta-i alta povestire...
Fain e si daca te dovesdesti smecher in continuare si iti iei un bundle. TV, internet si telefon la pachet. Pai ce poate fi mai fai de atit? Ai de toate si probabil ca si pret e mai mic... E mai mic ce-i drept decit sa le iei individual, mai precis cam 40 fiecare. Asa ca la numai 120 de para pe luna te poti bucura de toate beneficiile civilizatiei si culturii americane... Da' strict americane, ca toate canalele tv sint din tara cu pricina, iar telefonul e numai local si interurban - nu va mai zic cit costa internationalele. Noroc cu internetu saracu ca p-ast ainca nu se gindira sa-l faca local... Da'mai stii? Tot se utia cu jind la chinezi, poate le vine vreo idee sa faca abonamente diferite la net pt site-uri din afara SUA :D Si mai noroc cu bit torrentul asta pare ca le-a scapat de sub control - pina or veni aia cu copyrightul sa-ti bata la usa.

Si iaca asa nu am io tv cu cablu si nu pot sa ma mir de ce mai zice Becali decit citind Gazeta Sporturilor...

Barack Obama a pierdut alegerile!!!

In Brazilia :)

Se pare ca brazilienii vor sa fie neaparat cunoscuti ca exportatori si de altceva decit fotbal si cafea... mai precis se gindira ei ca prostia ar fi o marfa excelenta la export.
Asa se face ca la alegerile recent incheiate au candidat nu mai putin de 7 Barack Obama! Nu e vorba de high-tech-ul brazilian si clonarile lui grozave ci de faptul ca legea electorala braziliana permite sa te inscrii la alegeri sub un pseudonim... Daca tot e moda la fotbalisti sa-si ia nume de "artisti" catindaditii de ce n-ar face la fel?!

Carevasazica au fost dispute electorale ultra-interesante: Barack Obama contra Chico Bin Laden, Jorge (sic) Bush contra Bill Clinton, ca sa nu mai vorbim de teribila infruntare dintre Big Charlie Knives si Kung-Fu Fatty!
Iaca ce zice un barack de Rio: "Sint negru si port costum cind sint la TV; asa ca oamenii au inceput sa-mi zica ca seman cu Barack Obama ala din USA".
Aproape perfect: adica Obama e un negru in costum care apare la TV... Pai sincer, stie altcineva mai mult despre el?! Intereseaza pe careva ce program are sau ce discursuri tine?

Azi la radio se faceau bancuri cam asa: "daca vine Obama o sa faca avortul obligatoriu si daca nu vrei o sa cheme un terorist sa te forteze"... "daca iese McCain o sa faca nasterile obligatorii, chiar si la barbati si daca nu vrei o sa fie pedeapsa cu mortea"...

Asa stind lucrurile, mai ca-mi pare bine ca a pierdut Obama alegerile!

In Brazilia :D

D-ale JavaScript-ului

Pai si in cele din urma m-am incumetat sa-mi bag si eu nasu in ceva AJAX :( Nu ca as avea ceva cu AJAX-ul dar JavaScript-ul m-a enervat de cind ma stiu... aia e, pina la urma le faci pe toate :D Mai ales cind la servici e as de interesant ca te intrebi de ce draq ai mai plecat de acasa.

Asa ca deci si prin urmare, am inceput si eu asa catinel cu ceva exemple de pe net... Toate bune si frumoase daca as fi avut un server instalat pe calcul meu. Mai nashpa e ca, din motive de securitate cica :D, pe calcul de la munca nu prea poti instala nika daca nu-ti da voie sysadminu; mori de ris: pe compul tau nu esti administrator.

Trecem peste faza cu pricina si revenim la Ajax... Carevasazica, exemplele mele se bazeaza pe parte de server venita fix de pe web, de la site-uri binevoitoare care pun ceva scripturi la dispozitie. Anyways, nu ca aveam in minte vreo idee de aplicatie sau ca aveam chef de scris ceva server-side.

Deci, volens nolens, ajung la XMLHttpRequest.onreadystatechange... Iete ca asta e mai asa de capu ei in Firefox fata de IE. mai precis in IE mere bine, dar in Firefox funtioneaza doar daca o chemi dupa XMLHttpRequest.open. Adicatelea asta nu mere in FF:

xmlHttp.open("GET","time.asp",true);
xmlHttp.send(null);
xmlHttp.onreadystatechange=function()
      {
      if(xmlHttp.readyState==4)
        {
        document.myForm.time.value=xmlHttp.responseText;
        }
      }

da' asta mere:

xmlHttp.onreadystatechange=function()
      {
      if(xmlHttp.readyState==4)
        {
        document.myForm.time.value=xmlHttp.responseText;
        }
      }
xmlHttp.open("GET","time.asp",true);
xmlHttp.send(null);

Dupa ce m-am crucit bine, bine am cautat ceva explicatie pe net si se pare ca "open - strips the handler in their xml http request objects". Mama ce tari si Firefox-ii astia :D
Ca sa fie tacimul complet se pare ca totusi onreadystatechange mere si inainte de open citeodata... mai precis site-ul la care ma uitam eu la exmple are fisierele .asp care dau raspunsul in acelasi director cu pagina html care face cererea... Oare de asta mere la ei?!
Poate stie careva mai bine sa ma lamureasca si pe mine, ca mintea mea obosita nu prea pricepe decit ca oamenii de la Firefox implementara aiurea obectu cu pricina...

Oricum ar fi, toata tarasenia imi (re)aduce aminte de ce nu mia- placut niciodata JavaScript :)

Daily WTF code (2)

Din ciclul sa programam in Excel... ce daca n-am fost la scoala...

If 1 = 2 Then    
    .Rows(29).RowHeight = 21
     .Rows(32).RowHeight = 5
Else
     .Rows(34).RowHeight = 5
End If

Si perla e de fapt chiar mai mare si mai stralucitoare...

With objBK.Worksheets(iSheet)
   .Columns(1).ColumnWidth = 30
   ...   .Rows(7).RowHeight = 5
   If 1 = 2 Then
      .Rows(29).RowHeight = 21
      ...
   Else
      .Rows(34).RowHeight = 5
   End If
   .Rows(38).RowHeight = 5
   ...
   .Rows(55).RowHeight = 5
   If 1 = 2 Then
     .Rows(56).RowHeight = 5
     ...
     .Rows(66).RowHeight = 5
   End If
End With