Deci cam ce presupunea rezolvarea problemei: vizita la banca pentru anularea cardurilor, vizita la Department of Public Safety pentru duplicat de permis, ignorare (deocamdata) a actelor romanesti pierdute si "creme de la creme" o noua aplicatie pentru permis de munca... O chestie lejera care dureaza numa vreo 3 luni - timp in care nu ai dreptul sa muncesti - si costa vreo 400 de dolari :D
Lasind dracii la o parte am purces hotarit catre DPS numai ca sa constat ca pentru eliberarea unui nou permis iti trebuie un act de identitate, social insurance si 10 dolari. Logic, nu?! Binenteles! Numai ca o lejera problema a inceput sa ma indispuna si mai tare: actele de identitate acceptate pe aici sint pasaportul si permisul de conducere local. Permisul de conducere am povestit ce a patit... Cit despre pasaport, ei bine nici pe asta nu (prea) il am :) Sau cel putin nu il am la mine, pentru ca e fix in Los Angeles la Consulatul Canadian pentru obtinerea unei vize. Ce face pe acolo si cind s-o intoarce inca nu stiu...
A! Plus cei 10 dolari. Nu e mult deloc, dar e mai greu sa-i obtii cind nu ai carti de credit. Toti banii mei sint cam 2 dolari in monezi de 25 centi pentru taxele de pe autostrada :D
Asa ca deci, fac cale intoarsa cu coada intre picioare de la DPS si merg snur la banca, dupa ce in prealabil imi culeg si sotia de la servici, ca titulara de conturi, plus ca suport moral, pentru ca la momentul asta deja imi plingeam singur de mila pe umarul din dotare. La banca foarte amabili oamenii, ca toti americanii, numai ca la fel de obtuzi: nu putem sa anulam cardurile daca nu aveti un act de identificare! These are the rules! Pasaportul Clarei este la acelasi Consulat Canadian, unicul ID pe care il mai are este buletinul romanesc, care binenteles ca nu e acceptat, astia vor pasaport si pace. Nu cedam, ca romanii e invatati cu greutatile, ne ducem la manager, cu care vorbisem cu o saptamina inainte si care ne cunoaste foarte bine... "Pai cum sa nu va recunosc?! Se poate! Doar sinteti clientii nostri fideli! Dar..." No deal, pasaportul e musai la faza asta! Tanti e inflexibila si rece, desi isi cere scuze ca nu poate sa ne ajute pe cel mai fain ton cu putinta... Ne da insa si un pont: "Sunati voi la Customer Service si cereti anularea cardurilor!" "Pai si acolo nu e nevoie de pasaport?" "Nu cred... Si daca e nevoie e la telefon, daca ii dati numarul n-are cum sa vada ca nu-l aveti in mina!"
Bun, deci o sa sunam la numarul cu pricina si anulam cardurile. O (mica) parte din problema e rezolvata! Da, dar daca anulam cardurile pierdute de mine raminem numai cu cardul de credit pe numele Clarei (care apropos are fix acelsi numar ca si al meu, ca asa e pe aici), care s-ar putea sa nu mai mearga nici el. Nu-i bai! Scoatem niste cash sa avem citeva zile si comandam alte carduri. Tanti ne asigura ca ajung in 7-10 zile. Lucratoare :D Daca le cerem ASAP, poate chiar mai repede... Asta imi place la birocrati ca sint eficienti nu gluma!
OK... Fugutza la ATM. ... Iete si la ATM-ul asta ce timpit e ca imi cere PIN-ul! Pai el nu stie ca la credit card nu se exista PIN?! Mama ce fraier e! Iete ca de fapt fraieru sint eu: ATM-urile nu accepta decit carduri de debit! Cu alea de credit te duci mata la magazin si cu asta basta... No cash for you!
Situatie devine mai albastra din ce in ce, asa ca rontaim iara niscai celule cenusii - si pe cuvint ca nu mai am multe - si ajungem la concluzia ca imprumutam ceva cash de la vreun coleg, anulam numai cardurile de debit, le pastram p-alea de credit just in case ca au limita de retragere deci nu ne saraceste definitiv infractoru care-mi gaseste portofelu si ne mutam repede la rezolvat alte acte ca sint destule.
Inante punem benzina ca sa fim siguri ca macar fara asta nu raminem. Apoi realizez ca io ma plimb vesel prin oras fara permis... Da' cum sa-mi iau permisu daca n-am pasaport?! Si daca ma opreste politia ce draq fac ca n-am chiar nici un act! Jale mare... Macar sa apuc sa o duc pe Clara inapoi la servici mai e un pic si intra in productie. Apoi poate sa ma opreasca si politia ca asa merit... La cit de fraier am fost merit sa ma ia putin la "precinct" sa vad daca ca e ca in NYPD. Mai ales baietii care populeaza arestul is curios daca arata ca prin filmele americane... Oare le-o placea de mine? Si mai precis cit de mult? :D
Ma intorc si eu la servici amarit, asa mai mult sa-mi string acareturile ca de muncit ceva nu prea se mai punea problema la starea pe care o aveam.... Asa ca sa ma aflu in treaba zic hai sa las o vorba si la security ca poate gaseste careva porfeul pe la munca si il da la astia... AND THEN I HAVE SEEN THE LIGHT!!! Trage security guard-ul un zimbet pe 16 mmm si imi intinde dragul meu portofel. Intact. Fara macar 10 centi in minus! Sar la individ sa-l pup de bucurie; el mi-o impartaseste (bucuria) dar nu chiar asa de tare incit sa se lase pupat. Si imi zice ca de fapt celalalt security guard il gasise si ca nu-i bai, se intimpla cam o data pe saptamina sa-si piarda careva cite ceva si ei sa le recupereze.
Se pare ca iesisem de dimineata la o cafea, ma cam fitiisem pe scaun si imi cazuse din buzunar. C'est la vie...
Mama si ce ma enerva "securistul" asta in fiecare dimineata! E o namila de 2 pe 2 care se posteaza in usa si blocheaza cu corpul de zici ca e nevasta-sa goala inauntru; pina nu arati cardul de acces nici o sprinceana nu misca. Imi strica fiecare venit la servici dimineata. Dupa ce ca nashpa ce fac il ma ivedeam si p-asta!
And now he is my best friend... nici n-am vazut baiat mai simpatic si mai dragalash!
Si iaca asa, am ajuns de pe culmile disperarii la titlul de mai sus...
